Diferența dintre suspendare și lichidare
Suspendarea și lichidarea sunt adesea confundate, dar au efecte juridice complet diferite: una este o pauză reversibilă, cealaltă este procesul ireversibil care duce la dispariția firmei.
Temeiul legal
Legea nr. 31/1990 (Legea societăților), art. 233 alin. (1) și (4) (dizolvarea deschide procedura lichidării; societatea își păstrează personalitatea juridică doar până la terminarea lichidării) și art. 237^2, cu referire la art. VIII din Legea nr. 239/2025 (regimul de trecere de la inactivitatea temporară înscrisă la registrul comerțului la dizolvare); Legea nr. 207/2015 (Codul de procedură fiscală), art. 92 alin. (4^1)-(4^3) (dizolvarea contribuabililor rămași inactivi fiscal peste un an).
Suspendarea (inactivitatea temporară) este o stare reversibilă: firma își păstrează personalitatea juridică deplină, poate relua activitatea oricând, iar legea îi impune doar un termen maxim (3 ani) în care trebuie fie să se reactiveze, fie să intre pe traseul dizolvării.
Lichidarea este consecința dizolvării: art. 233 alin. (1) din Legea 31/1990 prevede că dizolvarea societății are ca efect deschiderea procedurii lichidării, iar alin. (4) precizează că societatea își păstrează personalitatea juridică pentru operațiunile lichidării doar până la terminarea acesteia — adică, la final, firma este radiată.
Cele două regimuri nu se confundă din punct de vedere procedural, dar se pot lega: dacă un contribuabil declarat inactiv fiscal rămâne în această situație mai mult de un an, organul fiscal are, în regula generală, obligația de a cere dizolvarea (art. 92 alin. (4^1)-(4^3) din Codul de procedură fiscală). Pentru societățile reglementate de Legea 31/1990, însă, există o excepție: acestea nu se dizolvă direct pe temeiul Codului de procedură fiscală, ci potrivit art. VIII din Legea nr. 239/2025, iar formularea cererii de dizolvare, pentru cele aflate în inactivitate temporară înscrisă la registrul comerțului, se face după expirarea termenului de inactivitate temporară (cele 3 ani), nu la un an ca în regula generală. PFA și entitățile fără personalitate juridică de tip societar urmează, în schimb, regula generală de un an.
Ce se greșește în practică
- Se tratează „suspendarea" și „lichidarea" ca etape succesive automate ale aceluiași proces, deși suspendarea e reversibilă și nu duce, de la sine, la lichidare.
- Se aplică, pentru un SRL, termenul general de un an de inactivitate fiscală ca prag pentru cererea de dizolvare, ignorând excepția care întinde acest termen până la expirarea celor 3 ani de inactivitate temporară înscrisă la registrul comerțului.
- Se amestecă regimul unei societăți (SRL/SA) cu cel al unui PFA la acest capitol, deși cele două urmează reguli diferite de trecere spre dizolvare.
- Se presupune, greșit, că firma poate rămâne „suspendată" la nesfârșit, fără riscul unei proceduri de dizolvare declanșate de organul fiscal.
Ce face iConta.eu
iConta nu are un mecanism dedicat de gestionare a suspendării, dizolvării sau lichidării unei firme client — aplicația nu inițiază și nu urmărește automat niciunul dintre aceste statusuri la ONRC sau la ANAF. Singurul punct de atingere cu starea unei firme la ANAF este validarea CUI, o funcție strict informativă, de citire, fără nicio acțiune inițiată din aplicație.
De reținut: funcția „suspendare cabinet" din iConta se referă exclusiv la abonamentul unui cabinet de contabilitate la platformă (gestionat de furnizor pentru neplată sau abuz), nu la starea juridică a unei firme client.