Diferențele de curs valutar la închiderea exercițiului
La 31 decembrie, toate elementele monetare exprimate în valută se reevaluează la cursul comunicat de BNR pentru ultima zi bancară a anului.
Diferențele rezultate se înregistrează la venituri sau la cheltuieli financiare, iar din punct de vedere fiscal sunt impozabile, respectiv deductibile — integral.
Regula pare simplă. Complicația vine din ce se reevaluează și ce nu.
Ce se reevaluează
Elementele monetare — cele care se vor deconta în numerar, la o sumă fixă sau determinabilă:
- disponibilitățile în valută, din bancă și din casierie;
- creanțele față de clienți externi;
- datoriile către furnizori externi;
- împrumuturile primite și acordate în valută;
- avansurile în bani, primite sau plătite în valută.
Ce NU se reevaluează
Elementele nemonetare rămân la cursul de la data tranzacției:
- imobilizările achiziționate în valută;
- stocurile;
- capitalul social subscris în valută;
- avansurile pentru achiziția de bunuri sau servicii, când reprezintă plăți în contul unor livrări viitoare, nu creanțe în bani.
Ultima categorie e cea care produce cele mai multe erori: un avans plătit unui furnizor extern pentru un utilaj nu se reevaluează, fiindcă nu se va restitui în bani, ci se va transforma în bun.
Creanțele și datoriile în lei, decontabile în valută
Situație distinctă, cu tratament propriu: contractele exprimate în lei, dar cu decontare la cursul valutar de la data plății.
Și acestea se reevaluează la închidere, iar diferențele se înregistrează separat de cele valutare propriu-zise, conform reglementărilor din OMFP nr. 1802/2014.
Reevaluarea lunară față de cea anuală
Reglementările contabile cer reevaluarea la fiecare dată de raportare, nu doar la 31 decembrie.
Pentru firmele care întocmesc raportări lunare sau trimestriale, reevaluarea se face la fiecare închidere de perioadă.
În practică, multe firme reevaluează lunar disponibilitățile și trimestrial sau anual creanțele și datoriile. Metoda trebuie aplicată consecvent și menționată în politicile contabile.
Cursul care se folosește
Cursul BNR din ultima zi bancară a perioadei de raportare.
Nu cursul mediu, nu cursul de la data facturii, nu cursul băncii comerciale. Cursul de referință al BNR pentru ziua respectivă.
Pentru tranzacțiile din cursul anului se folosește cursul de la data operațiunii, conform art. 290 din Codul fiscal pentru TVA și regulilor contabile pentru înregistrare.
Tratamentul fiscal
Veniturile din diferențe de curs sunt impozabile. Cheltuielile din diferențe de curs sunt deductibile.
Nu există limitare, spre deosebire de dobânzi și de alte costuri ale îndatorării, care intră sub art. 40².
Excepția care merită verificată: diferențele de curs aferente împrumuturilor intră, în anumite condiții, în calculul costurilor excedentare ale îndatorării de la art. 40², cu regula de deductibilitate limitată.
Efectul asupra rezultatului
O firmă cu datorii mari în valută înregistrează, la deprecierea leului, cheltuieli substanțiale din diferențe de curs — fără nicio ieșire de numerar.
Invers, o firmă cu creanțe mari în valută înregistrează venituri, tot fără încasare.
Ambele afectează profitul impozabil al anului, deși niciuna nu s-a realizat efectiv. Realizarea vine la decontare.
De aici o consecință practică: o firmă poate plăti impozit pe un câștig valutar nerealizat, iar în anul următor, la o mișcare inversă a cursului, să înregistreze pierdere.
Ce verifică un contabil la închidere
Lista completă a elementelor monetare în valută — inclusiv conturi bancare uitate, cu solduri mici.
Separarea monetar/nemonetar — mai ales la avansuri.
Cursul folosit — ultima zi bancară, din comunicatul BNR.
Consecvența metodei față de anii anteriori.
Corelarea cu extrasele bancare — soldul reevaluat trebuie să corespundă echivalentului în lei al soldului valutar.
Diferențele aferente împrumuturilor — pentru verificarea încadrării în art. 40².
Temeiul legal
- OMFP nr. 1802/2014 — reevaluarea elementelor monetare exprimate în valută la fiecare dată de raportare;
- Codul fiscal, art. 40² — costurile excedentare ale îndatorării;
- art. 290 — cursul de schimb pentru determinarea bazei de impozitare a TVA;
- cursurile de referință comunicate de Banca Națională a României.
De reținut
Se reevaluează doar elementele monetare — ce se va deconta în bani. Stocurile, imobilizările și avansurile pentru bunuri rămân la cursul istoric.
Iar diferențele afectează profitul impozabil deși nu s-a mișcat niciun leu. E cel mai frecvent motiv pentru care rezultatul fiscal diferă semnificativ de fluxul de numerar.