Distrugerea mărfurilor în alt stat membru: TVA și documente
Un bun trimis în alt stat membru (pentru testare, prelucrare sau ca stoc la dispoziția clientului) e distrus acolo, accidental, înainte de a reveni sau de a fi vândut. Întrebarea practică e ce se întâmplă cu TVA deja dedus la achiziția acelui bun — iar legea are un răspuns specific pentru distrugere, diferit de o simplă nereturnare.
Temeiul legal
„Nu se ajustează deducerea inițială a taxei în cazul: a) bunurilor distruse, pierdute sau furate, în condițiile în care aceste situații sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător de persoana impozabilă. În cazul bunurilor furate, persoana impozabilă demonstrează furtul bunurilor pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 304 alin. (2) lit. a) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Distrugerea are un tratament distinct de simpla nereturnare a bunului dintr-un nontransfer:
- Dacă bunul aflat în alt stat membru e distrus, pierdut sau furat, iar situația e demonstrată sau confirmată corespunzător, TVA-ul dedus inițial la achiziția lui nu se ajustează — legea nu obligă la restituirea deducerii doar pentru că bunul nu mai poate reveni în România.
- Pentru regimul de stocuri la dispoziția clientului (art. 270^1), norma proprie spune același lucru, în oglindă: „în caz de distrugere, pierdere sau furt al bunurilor, condițiile [...] se consideră că încetează să mai fie îndeplinite la data la care bunurile au fost efectiv pierdute, furate sau distruse sau, dacă este imposibil să se determine respectiva dată, de la data în care s-a constatat lipsa sau distrugerea bunurilor" — adică momentul distrugerii, nu al constatării ei ulterioare, e cel relevant, când poate fi stabilit.
- Documentele care demonstrează distrugerea nu sunt enumerate explicit de art. 304 — legea cere doar ca situația să fie „demonstrată sau confirmată în mod corespunzător", ceea ce înseamnă, în practică, proces-verbal de constatare, raport al autorității locale sau al asigurătorului, după caz.
Ce se greșește în practică
- Se ajustează automat TVA-ul dedus la achiziția bunului distrus, ca și cum ar fi vorba de o simplă lipsă din gestiune neimputabilă — art. 304 alin. (2) lit. a) exceptează explicit distrugerea demonstrată de la ajustare.
- Nu se păstrează niciun document care să demonstreze distrugerea — fără dovadă, organul fiscal poate trata bunul ca nereturnat dintr-un nontransfer, deci ca transfer efectuat la acea dată.
- Se confundă data distrugerii cu data la care contabilul o constată și o înregistrează — legea leagă efectul de data distrugerii, folosind data constatării doar când cea reală nu poate fi stabilită.
Ce face iConta.eu
Pentru bunurile aflate în evidența registrului de nontransferuri, iConta.eu permite completarea secțiunii de retur cu bunurile nereturnate — dar aplicația nu califică automat o nereturnare drept „distrugere demonstrată" în sensul art. 304 alin. (2) lit. a): documentul justificativ (proces-verbal, raport de asigurare etc.) trebuie obținut și păstrat de contabil, aplicația neavând o funcție dedicată verificării sau stocării acestui tip de probă.