Dividende plătite unei societăți-mamă din UE: condițiile scutirii de impozitul reținut la sursă
Dividendele plătite de o firmă română unei persoane juridice din alt stat UE sunt scutite de impozitul pe veniturile nerezidenților dacă sunt îndeplinite condițiile din Codul fiscal art. 229 alin. (1) lit. c). Condițiile se verifică la data plății dividendului. Dacă nu sunt îndeplinite, se reține 16% (art. 224 alin. (4) lit. b), pentru dividendele distribuite din 2026) sau cota mai favorabilă din convenție.
Condițiile, pe scurt
Pentru beneficiar (pct. 1):
- (i) este rezident UE și are o formă de organizare din anexa nr. 1 la titlul II;
- (ii) nu este considerat rezident în afara UE printr-o convenție cu un stat terț;
- (iii) plătește, fără opțiune sau exceptare, un impozit din anexa nr. 2 la titlul II;
- (iv) deține minimum 10% din capitalul social al firmei române, neîntrerupt cel puțin un an, care se încheie la data plății.
Pentru plătitorul român (pct. 3): are una dintre formele de organizare prevăzute de lege și plătește impozit pe profit fără opțiune sau exceptare, ori un impozit care îl substituie.
Scutirea se aplică și dacă dividendul se plătește unui sediu permanent situat în alt stat membru al unei societăți din UE, cu condiția ca profiturile sediului să fie impozabile acolo (pct. 2). Pentru Islanda, Liechtenstein și Norvegia există o scutire paralelă, la lit. c^1).
Anul de deținere: testul de la data plății
Normele aplică jurisprudența Denkavit: dacă la data plății perioada de un an nu este încheiată, scutirea nu se acordă (HG 1/2016, Titlul VI, pct. 15 alin. (1)). Dacă firma română poate dovedi ulterior că perioada de un an a fost împlinită după plată, beneficiarul efectiv poate cere restituirea impozitului plătit în plus, potrivit Codului de procedură fiscală (pct. 15 alin. (2)).
Dovezile
Potrivit art. 230 alin. (2), pentru aplicarea legislației UE nerezidentul prezintă la momentul plății:
- certificatul de rezidență fiscală, în original sau copie legalizată, cu traducere autorizată;
- o declarație pe propria răspundere privind îndeplinirea cumulativă a condițiilor: perioada minimă de deținere, participația minimă, forma de organizare și calitatea de plătitor de impozit pe profit sau de impozit similar, fără opțiune sau exceptare.
Fără aceste documente se aplică Titlul VI. Regularizarea se poate face ulterior, în termenul de prescripție.
Exemplu
Societatea-mamă din Italia a cumpărat 60% dintr-un SRL pe 1 octombrie 2025. SRL-ul plătește pe 15 iunie 2026 dividende de 300.000 lei.
- La 15 iunie 2026 deținerea are 8 luni, deci nu există scutire. Se rețin 16%, adică 48.000 lei, sau cota din convenția cu Italia, dacă e mai mică și există certificat.
- După 1 octombrie 2026 deținerea depășește un an. Societatea-mamă poate cere restituirea impozitului, cu dovada deținerii neîntrerupte.
- Dacă plata ar fi fost amânată după 1 octombrie 2026, scutirea s-ar fi aplicat direct.
Clauza antiabuz
Scutirea nu se aplică demersurilor care au ca scop principal obținerea unui avantaj fiscal și nu sunt întreprinse din motive comerciale valabile, care reflectă realitatea economică (art. 229 alin. (2)).
De reținut
- Condițiile sunt 10% și un an neîntrerupt la data plății, plus forma, rezidența și impozitarea ambelor societăți.
- Dovada se face prin certificat de rezidență și declarație pe propria răspundere (art. 230 alin. (2)).
- Dacă anul se împlinește după plată, se reține impozitul, iar suma poate fi cerută înapoi (HG 1/2016, Titlul VI, pct. 15).
- Pentru dividendele distribuite și neplătite la 31 decembrie, testul se face în ultima zi a anului (art. 224 alin. (5)).