Dobânzi plătite unei firme din UE/SEE: poate aceasta opta pentru regularizare prin impozit pe profit?
Da. Codul fiscal art. 225 permite persoanei juridice din UE sau SEE care încasează dobânzi din România să nu rămână la impozitul pe venitul brut reținut la sursă. Ea poate opta pentru regularizare prin impozit pe profit, calculat pe profitul aferent dobânzilor, după regulile Titlului II. Impozitul reținut la sursă constituie plată anticipată și se scade din impozitul pe profit datorat. Opțiunea poate fi avantajoasă când dobânda are costuri directe mari, de exemplu refinanțare.
Cele trei situații din art. 225
1. Stat UE/SEE cu convenție, certificat prezentat la plată (alin. (1)–(2)). Dobânda se impozitează la sursă cu cota și în condițiile convenției. Beneficiarul poate opta apoi pentru regularizare prin impozit pe profit, iar impozitul reținut se scade.
2. Certificat prezentat după realizarea venitului (alin. (3)). Impozitul reținut după art. 224, de regulă 16%, constituie de asemenea plată anticipată în contul impozitului pe profit.
3. Stat UE/SEE fără convenție (alin. (4)). Dobânda se impozitează potrivit art. 224. Opțiunea de regularizare există numai dacă România are cu acel stat un instrument juridic de schimb de informații.
Art. 225 nu se aplică dobânzilor scutite prin capitolul V, adică dobânzilor între societăți asociate din UE care îndeplinesc condițiile art. 255 și 258. Pentru acestea nu există impozit de regularizat.
Termenul și documentele
Opțiunea se poate exercita în perioada de prescripție prevăzută de Codul de procedură fiscală (HG 1/2016, Titlul VI, pct. 12 alin. (1)).
La declarația de regularizare se anexează două certificate de rezidență fiscală, în original sau copie legalizată, cu traducere autorizată (pct. 12 alin. (2)):
- unul pentru anul în care s-a obținut venitul din România;
- unul pentru anul în care se exercită opțiunea.
Ce cheltuieli se scad
Normele indică, în principal, următoarele cheltuieli (pct. 12 alin. (3)):
- costuri de refinanțare direct legate de dobânda obținută;
- pierderi din diferențe de curs valutar direct legate de împrumutul în valută;
- comisioane direct atribuibile împrumutului;
- alte costuri, cum ar fi asigurarea, acoperirea riscului sau costurile operaționale, cu condiția să fie urmărite și regăsite în acordul de împrumut.
Exemplu
O bancă dintr-un stat UE fără certificat la plată încasează de la un SRL român dobânzi de 500.000 lei. Se rețin 16%, adică 80.000 lei. Costurile ei de refinanțare direct legate de acest împrumut sunt de 420.000 lei. Profitul aferent este 80.000 lei, iar impozitul pe profit este 12.800 lei, la cota de 16% din Titlul II. Prin regularizare, cei 80.000 lei reținuți se scad din impozitul de 12.800 lei, iar diferența de 67.200 lei a fost plătită în plus și poate fi recuperată.
Ce face plătitorul român
Plătitorul reține și declară normal potrivit art. 224. Opțiunea aparține beneficiarului nerezident, care depune declarația. Plătitorul poate ajuta furnizând dovezile plății și impozitului reținut, de exemplu prin certificatul de atestare a impozitului plătit de nerezident (art. 232).
De reținut
- Beneficiarul din UE/SEE poate opta pentru impozit pe profit pe profitul net aferent dobânzilor (art. 225 alin. (2)).
- Impozitul reținut la sursă devine plată anticipată.
- Dacă statul nu are convenție, opțiunea cere un instrument de schimb de informații (alin. (4)).
- Opțiunea se exercită în termenul de prescripție, cu două certificate de rezidență (HG 1/2016, Titlul VI, pct. 12).