Firmă cu dublă rezidență fiscală: când pierde deducerea unei cheltuieli deduse dublu?
O firmă cu rezidență fiscală atât în România, cât și în altă jurisdicție pierde în România dreptul de deducere pentru o plată, cheltuială sau pierdere deductibilă în ambele state dacă cealaltă jurisdicție permite ca deducerea duplicată să fie compensată cu venituri care nu sunt venituri cu dublă includere. Există și o a doua situație: celălalt stat e stat membru, iar prin convenția de evitare a dublei impuneri firma nu e considerată rezidentă în România. Atunci nu primește deloc deducerea.
Regula vizează tratamentele neuniforme ale rezidenței fiscale. Ea se aplică fără să fie nevoie de un instrument sau o entitate hibridă: e suficient ca aceeași firmă să fie rezidentă în două locuri.
Temeiul legal
„În măsura în care sumele reprezentând plăți, cheltuieli sau pierderi realizate de un contribuabil care își are rezidența fiscală în România și într-o altă jurisdicție fiscală sunt deductibile din baza impozabilă în ambele jurisdicții, contribuabilului nu i se acordă dreptul de deducere în cazul în care cealaltă jurisdicție fiscală permite ca deducerea duplicată să fie compensată cu venituri care nu reprezintă venituri cu dublă includere. În situația în care cealaltă jurisdicție este tot un stat membru și, în temeiul unei convenții de evitare a dublei impuneri încheiate între România și acel stat, contribuabilul nu este considerat ca fiind rezident fiscal în România, acestuia nu i se acordă deducerea pentru plățile/cheltuielile/pierderile respective." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 40^8 (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
„venituri cu dublă includere - orice element de venit care este inclus atât în temeiul prezentului titlu, cât și în temeiul legislației celeilalte jurisdicții implicate în apariția tratamentului neuniform;" — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 40^1 pct. 11 lit. e) subpct. (vi) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Cum se citește regula:
- Punctul de plecare: dubla rezidență. Firma e rezidentă fiscal în România, de exemplu fiind persoană juridică română, și în același timp în alt stat, de exemplu prin locul conducerii efective.
- Aceeași sumă e deductibilă în ambele state. O dublă deducere înseamnă deducerea aceleiași plăți, cheltuieli sau pierderi în două jurisdicții (art. 40^1 pct. 11 lit. e) subpct. (ii)).
- Testul decisiv este compensarea în celălalt stat. Dacă celălalt stat lasă deducerea să reducă venituri care nu sunt impozitate și în România, deducerea se pierde în România.
- Venitul cu dublă includere nu e problemă. Dacă deducerea duplicată reduce doar venituri impozitate în ambele state, nu apare avantaj nejustificat. Cum se împarte o cheltuială care acoperă ambele tipuri de venit trebuie analizat pe documente și poate fi interpretabil.
- A doua frază e mai strictă. Dacă celălalt stat e stat membru și, după convenție, firma nu e rezidentă în România, deducerea se refuză oricum, fără testul compensării.
- Interpretarea se face folosind și raportul OCDE privind elementele hibride, acțiunea 2, raport final 2015 (art. 40^9).
SC Exemplu SRL e înregistrată în România, dar consiliul de administrație se reunește și decide în statul Y, terț față de UE. Statul Y o consideră rezidentă după locul conducerii. În 2026, firma plătește dobânzi de 100.000 lei, deductibile atât în România, cât și în Y.
În Y, firma are și venituri din chirii de 150.000 lei, pe care România nu le impozitează (presupunem că sunt scutite în România potrivit convenției cu Y). Y permite ca dobânzile să fie scăzute din aceste chirii.
Deducerea duplicată e compensată cu venituri care nu au dublă includere, deci România refuză deducerea. Rezultatul fiscal din România crește cu 100.000 lei. Impozit suplimentar: 100.000 × 16% = 16.000 lei.
Ce se greșește în practică
- Regula se confundă cu cea pentru entitățile hibride și se crede că se aplică numai structurilor cu instrumente hibride.
- Nu se verifică ce venituri reduce cheltuiala în statul străin. Tocmai compensarea cu venituri fără dublă includere declanșează refuzul.
- La rezidența dublă cu un stat membru nu se citește convenția. Dacă aceasta acordă rezidența celuilalt stat, deducerea se pierde integral în România.
- Nu se păstrează documentația fiscală din statul străin (declarații, calculul bazei impozabile), necesară pentru a arăta cum a fost folosită deducerea acolo.
Ce face iConta.eu
iConta.eu calculează declarația anuală de impozit pe profit (D101) din balanța firmei și generează XML validat. Aplicația nu stabilește rezidența fiscală și nu urmărește cum se deduce aceeași cheltuială într-o altă jurisdicție. Identificarea dublei deduceri, analiza veniturilor cu dublă includere și eventuala nededucere în România le face contabilul, împreună cu consultantul fiscal din celălalt stat.