Cum se evidențiază contabil impozitul pe salarii pe fiecare punct de lucru plătitor de salarii?
Legea nu se mulțumește cu un total pe firmă. Contabilitatea trebuie organizată astfel încât să reflecte, pentru fiecare lună, impozitul pe salarii calculat, reținut și virat pe fiecare entitate înregistrată fiscal ca plătitoare de salarii, adică pe fiecare punct de lucru sau sediu secundar cu cel puțin un salariat. Cea mai simplă soluție este un analitic distinct al contului 444 pentru fiecare entitate, alimentat din statul de plată împărțit pe locații.
Regula contează pentru că o parte din impozitul pe venit se repartizează bugetelor locale după locul unde își desfășoară activitatea plătitorii. O evidență pe total ascunde exact informația de care au nevoie organul fiscal și primăria.
Temeiul legal
„Plătitorii de salarii și de venituri asimilate salariilor au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea astfel încât aceasta să reflecte impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, calculat, reținut și virat, pe fiecare entitate care intră sub incidența prezentului alineat." — Legea 273/2006 privind finanțele publice locale, art. 32 alin. (7) teza finală (sursă: anaf_surse/legea_273_2006_fin_publice_locale.txt)
„Orice persoană subiect al unui raport juridic fiscal, inclusiv operatorul economic, instituția publică și instituția publică locală, care are organizată o entitate, cu sau fără personalitate juridică, la altă adresă decât sediul social al subiectului respectiv, cu cel puțin o persoană care realizează venituri din salarii, are obligația să solicite înregistrarea fiscală a entității respective, ca plătitoare de salarii și de venituri asimilate salariilor [...]" — Legea 273/2006, art. 32 alin. (7) teza întâi (sursă: anaf_surse/legea_273_2006_fin_publice_locale.txt)
Ce înseamnă concret:
- Cine intră sub regulă: orice entitate, cu sau fără personalitate juridică, organizată la altă adresă decât sediul social și cu cel puțin un salariat.
- Ce trebuie să reflecte contabilitatea: trei mărimi lunare pe fiecare entitate: impozitul calculat, reținut și virat.
- Soluția practică: analitice ale contului 444 pe entități (de exemplu 444.01 sediu social, 444.02 punct de lucru), cu nota de reținere și nota de plată pe analiticul corespunzător. Salariații trebuie alocați clar locației unde lucrează efectiv.
- Legea nu impune un anumit cont sau o denumire de analitic. Cerința este ca informația să poată fi extrasă din contabilitate pe fiecare entitate.
SC Exemplu SRL are sediul social în București (impozit pe salarii pentru luna martie: 4.000 lei) și un punct de lucru în Cluj, înregistrat fiscal ca plătitor de salarii (impozit: 2.000 lei).
- Reținere: 421 = 444.01 „Impozit salarii – sediu" 4.000 lei; 421 = 444.02 „Impozit salarii – punct lucru Cluj" 2.000 lei.
- Virare: 444.01 = 5121 4.000 lei; 444.02 = 5121 2.000 lei.
Soldul fiecărui analitic arată separat ce s-a calculat, reținut și virat pentru fiecare entitate.
Ce se greșește în practică
- Impozitul se ține într-un singur cont 444 pe firmă. Totalul iese corect, dar contabilitatea nu mai arată cifrele pe entitate, cum cere teza finală a art. 32 alin. (7).
- Salariații unui punct de lucru sunt ținuți în statul de plată al sediului, deși lucrează efectiv la altă adresă. Alocarea greșită strică și analiticele.
- Se înregistrează fiscal punctul de lucru, dar evidența contabilă nu se modifică. Cele două obligații din același alineat merg împreună.
- Se virează impozitul global și se încearcă ulterior împărțirea lui pe entități. Plata trebuie urmărită pe analitic încă de la înregistrare.
Ce face iConta.eu
Motorul de salarizare din iConta.eu generează nota de reținere a impozitului 421 = 444 la nivelul firmei; împărțirea automată pe puncte de lucru nu există în acest moment. Contabilul poate adăuga în planul de conturi al firmei analitice ale contului 444, câte unul pentru fiecare entitate, și poate înregistra repartizarea și plata prin note contabile. Alocarea pe entități rămâne decizia lui.