O factură din anul anterior poate fi înregistrată ca deductibilă în anul curent?
O factură emisă de furnizor în decembrie anul trecut, dar primită sau descoperită abia acum, este o eroare contabilă „din perioade anterioare". Regula generală în reglementările contabile românești este că astfel de erori se corectează la data constatării lor, dar tratamentul diferă în funcție de cât de semnificativă este suma: o eroare nesemnificativă poate merge pe cheltuiala anului curent, în timp ce una semnificativă trebuie corectată pe rezultatul reportat, nu prin contul de profit și pierdere al anului curent.
Temeiul legal
„(1) Corectarea erorilor aferente exercițiului financiar curent se efectuează pe seama contului de profit și pierdere. (2) Corectarea erorilor semnificative aferente exercițiilor financiare precedente se efectuează pe seama rezultatului reportat (contul 1174 «Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile»). (3) Erorile nesemnificative aferente exercițiilor financiare precedente se corectează, de asemenea, pe seama rezultatului reportat. Totuși, potrivit politicilor contabile aprobate, erorile nesemnificative pot fi corectate pe seama contului de profit și pierdere. (4) [...] Se consideră că o eroare este semnificativă dacă aceasta ar putea influența deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situațiilor financiare anuale." — OMFP 1.802/2014, Reglementările contabile, pct. 67 (sursă: anaf_surse/omfp_1802_2014_reglementari_consolidat.txt)
Concret, pentru o factură de la furnizor din anul precedent, primită acum:
- Dacă suma este nesemnificativă în raport cu situațiile financiare ale firmei, iar politica contabilă a entității permite acest lucru, ea poate fi înregistrată direct pe cheltuiala anului curent, deci și dedusă fiscal în anul curent.
- Dacă suma este semnificativă, corectarea trebuie făcută pe seama rezultatului reportat (contul 1174), nu prin cheltuiala anului curent — ceea ce înseamnă că expresia „deductibilă în anul curent" nu se aplică ca atare: efectul fiscal trebuie legat de anul căruia îi aparține economic cheltuiala, de regulă printr-o declarație rectificativă pentru anul respectiv.
- În ambele cazuri, principiul de bază rămâne cel al contabilității de angajamente: cheltuiala aparține exercițiului în care a fost efectuată/produsă, indiferent de data facturii sau a plății, iar corectarea unei erori nu schimbă retroactiv situațiile financiare deja depuse ale anului anterior.
Ce se greșește în practică
- Se înregistrează automat orice factură întârziată pe cheltuiala lunii curente, fără să se analizeze dacă suma este semnificativă sau nu.
- Se confundă „factura sosită târziu, dar aferentă serviciilor din anul curent" (caz normal, contul 408 „Furnizori — facturi nesosite" folosit corect anterior) cu „factura aferentă efectiv anului trecut, uitată" (eroare contabilă propriu-zisă, supusă pct. 67).
- Nu există o politică contabilă scrisă care să stabilească pragul de semnificație, așa că fiecare caz se tratează ad-hoc, fără justificare documentată.
- Se deduce fiscal o cheltuială semnificativă în anul curent fără a verifica dacă legislația fiscală cere, în plus, corectarea declarației aferente anului la care se referă efectiv cheltuiala.
Ce face iConta.eu
La data acestui ghid, iConta.eu nu are o funcție automată care să clasifice o factură înregistrată cu întârziere drept „eroare semnificativă" sau „nesemnificativă" și să aleagă automat contul de rezultat reportat versus contul de cheltuieli curente. Introducerea unei facturi din anul anterior se face manual, iar decizia despre tratamentul contabil corect (cheltuială curentă sau rezultat reportat 1174) rămâne, în prezent, în sarcina contabilului, pe baza politicii contabile a firmei.