O factură primită târziu mai poate fi dedusă la impozitul pe profit?
Întrebarea nu e de fapt "poate fi dedusă factura", ci "din ce moment aparține cheltuiala rezultatului fiscal" — iar contabilitatea românească răspunde clar: data facturii nu e criteriul, data la care s-a produs cheltuiala este.
Temeiul legal
„53. - (1) Principiul contabilității de angajamente. Efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc (și nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit) și sunt înregistrate în contabilitate și raportate în situațiile financiare ale perioadelor aferente. (2) Trebuie să se țină cont de veniturile și cheltuielile aferente exercițiului financiar, indiferent de data încasării veniturilor sau data plății cheltuielilor. Astfel, se vor evidenția în conturile de venituri și creanțele pentru care nu a fost întocmită încă factura (contul 418 «Clienți - facturi de întocmit»), respectiv în conturile de cheltuieli sau bunuri, datoriile pentru care nu s-a primit încă factura (contul 408 «Furnizori - facturi nesosite»). În toate cazurile, înregistrarea în aceste conturi se efectuează pe baza documentelor care atestă livrarea bunurilor, respectiv prestarea serviciilor (de exemplu, avize de însoțire a mărfii, situații de lucrări etc.)." — OMFP 1802/2014, Reglementări contabile, pct. 53 alin. (1)-(2) (sursă: anaf_surse/omfp_1802_2014_reglementari_consolidat.txt)
Consecințele practice pentru profitul impozabil:
- Dacă bunul a fost recepționat sau serviciul a fost prestat înainte de închiderea exercițiului financiar, cheltuiala se recunoaște în acel exercițiu, pe contul 408 "Furnizori - facturi nesosite", chiar dacă factura fizică sosește ulterior — pe baza documentelor care atestă livrarea (aviz de însoțire, proces-verbal de recepție, situație de lucrări).
- Deductibilitatea la impozitul pe profit urmează logica art. 25 alin. (1) din Codul fiscal — cheltuiala trebuie să fie efectuată în scopul activității economice — coroborată cu perioada căreia îi aparține economic, nu cu data facturii.
- Dacă factura sosește după depunerea declarației anuale pentru exercițiul respectiv, dar cheltuiala aparține acelui exercițiu, situația se tratează ca eroare contabilă aferentă exercițiilor precedente, cu corectarea corespunzătoare — nu ca o cheltuială nouă a perioadei curente.
Ce se greșește în practică
- Se înregistrează cheltuiala doar la data primirii facturii fizice, ignorând obligația de a evidenția datoria pe contul 408 în luna în care bunul/serviciul a fost efectiv recepționat.
- Se deduce integral cheltuiala în perioada curentă, deși ea aparține economic unui exercițiu financiar deja închis — situație care cere corectarea rezultatului reportat, nu recunoaștere directă în contul de profit și pierdere curent.
- Se confundă absența facturii cu absența dreptului de deducere: dreptul de deducere la impozitul pe profit nu depinde de existența facturii la data închiderii, ci de faptul că cheltuiala a fost efectiv angajată în scopul activității economice.
Ce face iConta.eu
La data acestui ghid, iConta.eu oferă evidența contabilă generală (jurnal, balanță, cont de profit și pierdere), dar nu are o funcție dedicată care să identifice automat cheltuielile cu "facturi nesosite" (contul 408) la închiderea unei perioade sau să separe automat corecțiile de exerciții precedente. Judecata privind perioada căreia îi aparține economic o cheltuială rămâne responsabilitatea contabilului.