Factura în regim TVA la încasare în e-Factura
O factură emisă de o firmă înscrisă la TVA la încasare nu are o structură XML diferită față de o factură obișnuită — standardul RO_CIUS nu prevede un tip de document separat pentru acest regim. Diferența stă exclusiv în conținut: legea impune o mențiune obligatorie pe factură, indiferent de canalul prin care e transmisă (hârtie, PDF sau XML electronic).
Temeiul legal
„Elementele facturii [...] p) în cazul în care exigibilitatea TVA intervine la data încasării contravalorii integrale sau parțiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii, mențiunea «TVA la încasare»." — Codul fiscal, art. 319 alin. (20) lit. p) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
- Legea nu cere un tip de factură distinct (
InvoiceTypeCodediferit în UBL) pentru TVA la încasare — cere doar prezența unei mențiuni text pe document, alături de celelalte elemente obligatorii de la art. 319 alin. (20) (denumirea părților, baza de impozitare, cota, suma taxei etc.). - Mențiunea trebuie citită de destinatar ca un semnal: dacă el e plătitor de TVA, dreptul lui de deducere pentru factura respectivă e amânat până când plătește furnizorul (art. 297 alin. 2) — deci conținutul facturii are efect direct asupra contabilității cumpărătorului, nu doar a emitentului.
- Restul conținutului obligatoriu (cotă, bază, sumă TVA) se calculează la fel ca la orice altă factură — regimul de TVA la încasare schimbă momentul la care taxa devine exigibilă (art. 282 alin. 3), nu modul în care se calculează suma taxei pe factură.
- Cota aplicabilă urmează regula specială de la art. 291 alin. (5): cea de la data faptului generator, cu excepția facturii/avansului emis(e) înainte de livrare, caz în care se aplică cota de la acea dată.
Ce se greșește în practică
- Se pune mențiunea "TVA la încasare" doar pe factura tipărită/PDF pentru client, considerând-o o formalitate vizuală, fără să se verifice dacă apare și în factura electronică propriu-zisă transmisă prin sistemul național.
- Se presupune că lipsa mențiunii pe o factură electronică poate fi "reparată" ulterior printr-o notificare separată către client — legea cere mențiunea pe factură, nu pe o comunicare adiacentă.
- Se aplică o cotă de TVA greșită pe factura de avans emisă înainte de livrare, ignorând regula specială de la art. 291 alin. (5), care diferă de regula generală de la alin. (4).
- Se confundă absența mențiunii cu absența dreptului legal la amânarea deducerii la cumpărător — regula de la art. 297 alin. (2) se aplică prin efectul legii, indiferent dacă factura poartă sau nu mențiunea corectă; lipsa ei creează doar risc de eroare pentru cumpărător, nu anulează regula.
Ce face iConta.eu
iConta.eu calculează corect baza de impozitare, cota (inclusiv regula specială art. 291 alin. 5, implementată separat în core/cota_tva_incasare.py) și suma TVA pe fiecare linie de factură, indiferent de regimul TVA al firmei. Generatorul de facturi electronice (core/efactura_send.py, F126) construiește un XML UBL/CIUS-RO valid din aceste date.
Ce nu face, verificat direct în cod: generatorul XML-ului nu include nicăieri mențiunea text „TVA la încasare" cerută de art. 319 alin. (20) lit. p) — categoriile de TVA folosite în XML sunt doar standard ("S") și cotă zero ("Z"), fără vreo mențiune sau categorie distinctă pentru regimul de încasare. Conținutul facturii electronice, așa cum e generat azi de aplicație, e deci incomplet față de cerința legală de mai sus pentru o firmă la TVA la încasare — un gol pe care contabilul trebuie să-l suplinească manual, prin alt mijloc, până la o actualizare a generatorului.