Facturarea serviciilor IT către nerezidenți: scutire
Această întrebare nu ține de impozitul reținut la sursă pe nerezidenți (Titlul VI din Codul fiscal, declarația D207) — acel regim se aplică exact invers: unui nerezident care obține venituri din România, plătite de o firmă românească. Când firma românească prestează și facturează servicii IT către un client nerezident, venitul e al firmei românești, obținut din străinătate — Titlul VI nu se aplică deloc aici. Subiectul real e locul prestării de servicii la TVA.
Temeiul legal
„Locul de prestare a serviciilor către o persoană impozabilă care acţionează ca atare este locul unde respectiva persoană care primeşte serviciile îşi are stabilit sediul activităţii sale economice." — Codul fiscal, Legea 227/2015, art. 278 alin. (2)
Pentru servicii prestate unei persoane impozabile (firmă, nu persoană fizică fără activitate economică), locul prestării — și deci locul unde se datorează TVA — este acolo unde e stabilit beneficiarul, nu unde e stabilit prestatorul. Dacă beneficiarul e un client nerezident, locul prestării iese din România, iar operațiunea nu se impozitează cu TVA românesc; ea devine, pentru firma din România, neimpozabilă în România (nu „scutită", care e o categorie tehnic diferită) — cu obligații de raportare distincte, care depind de statutul TVA al clientului și de faptul că acesta e din UE sau din afara UE.
Ce se greșește în practică
- Se caută în Titlul VI din Codul fiscal (impozitul pe veniturile nerezidenților) un temei pentru facturarea serviciilor IT către un client nerezident — acel titlu privește exact fluxul opus (nerezidentul care încasează din România), nu pe acesta.
- Se folosește termenul „scutire" fără distincție — regimul corect pentru servicii B2B către un client stabilit în afara României e, de regulă, neimpozabilitate în România (operațiunea nu intră sub incidența TVA românesc), nu scutire propriu-zisă.
- Se tratează la fel un client din UE și unul din afara UE — regulile de raportare (declarația recapitulativă D390, de exemplu, pentru clienți din UE) diferă în funcție de zona geografică a clientului.
Ce face iConta.eu
Această întrebare nu ține de funcționalitatea D207/impozit reținut nerezidenți (F209) — F209 acoperă exclusiv cazul opus, în care firma românească plătește un venit unui nerezident și reține impozit la sursă. Facturarea serviciilor către un client nerezident, cu locul prestării în afara României, ține de funcționalitățile dedicate operațiunilor cu partenerii din afara țării: pentru clienți din Uniunea Europeană, de Operațiuni intracomunitare; pentru clienți din afara Uniunii Europene, verificați funcționalitatea dedicată operațiunilor extracomunitare din aplicație — nu am identificat, în cercetarea de temei pentru F209, detalii verificate despre tratarea specifică a serviciilor (spre deosebire de mărfuri) în acel modul, așa că nu le redăm aici pentru a nu afirma un comportament neconfirmat la sursă.