Filială în UE sau SEE: când nu se aplică regulile CFC?
O filială dintr-un stat UE sau SEE poate îndeplini condițiile de societate străină controlată. Chiar și așa, firma românească nu îi include veniturile pasive în profitul impozabil dacă filiala desfășoară acolo o activitate economică semnificativă, susținută de personal, echipamente, active și spații. Simpla localizare în UE nu ajunge (Codul fiscal art. 40^5 alin. (4)).
Textul legal
Codul fiscal art. 40^5 alin. (4): prevederile alin. (3) „nu se aplică în cazul în care societatea străină controlată își are rezidența fiscală sau este situată într-un stat membru/stat terț care este parte la Acordul privind SEE și desfășoară o activitate economică semnificativă, susținută de personal, echipamente, active și spații, astfel cum o demonstrează faptele și circumstanțele relevante.”
Alin. (3) este cel care obligă la includerea veniturilor nedistribuite din dobânzi, redevențe, dividende, leasing financiar, activități financiare și refacturări fără valoare adăugată. Excepția scoate filiala exact de sub această obligație.
Cele două condiții ale excepției
- Rezidența: filiala are rezidența fiscală sau este situată într-un stat membru UE sau într-un stat terț parte la Acordul privind SEE.
- Substanța: filiala desfășoară o activitate economică semnificativă, susținută de personal, echipamente, active și spații. Legea cere ca substanța să rezulte din „faptele și circumstanțele relevante”, deci din realitate, nu doar din documente formale.
Dacă lipsește oricare dintre condiții, regula de includere de la alin. (3) se aplică normal.
Exemplu
SRL-ul A deține 100% din două filiale, ambele cu impozitare efectivă redusă și cu venituri predominant din redevențe. - Filiala F1, dintr-un stat UE, are 12 angajați care dezvoltă și licențiază software, un birou închiriat și servere proprii. Condiția de substanță este susținută de fapte, deci A nu include veniturile lui F1 (alin. (4)). - Filiala F2, din același stat UE, are doar sediul social la o firmă de domiciliere, niciun angajat și un administrator nerezident plătit per mandat. Rezidența în UE nu ajunge fără substanță, deci A include redevențele nedistribuite ale lui F2, proporțional cu participația (alin. (3) și (6)).
Ce nu schimbă excepția
- Pentru filialele din afara UE și SEE, excepția de la alin. (4) nu există, indiferent de substanță. Rămâne doar testul unei treimi de la alin. (5): entitatea nu este CFC dacă veniturile pasive sunt cel mult o treime din totalul veniturilor ei.
- Testul unei treimi se aplică oricărei filiale, inclusiv celor din UE. O filială din UE cu venituri pasive sub o treime nu mai are nevoie de excepția de substanță.
- Regula generală antiabuz rămâne aplicabilă. Nu se iau în considerare demersurile care nu sunt oneste, întreprinse în principal pentru un avantaj fiscal contrar scopului legii (art. 40^4).
Dosarul de substanță
Pentru fiecare filială din UE sau SEE pentru care aplici excepția, păstrează dovezi concrete: - contractele de muncă și numărul de angajați din statul filialei; - contractul de închiriere sau actele de proprietate pentru spații; - registrul de active și echipamente al filialei; - dovezi despre unde se iau deciziile și cine execută efectiv activitatea care generează veniturile.
De reținut
- Excepția se aplică doar filialelor rezidente în UE sau SEE care au activitate economică semnificativă.
- Substanța înseamnă personal, echipamente, active și spații, demonstrate prin fapte.
- O filială „cutie poștală” din UE rămâne sub regulile CFC.
- Testul unei treimi de la alin. (5) se aplică separat, pentru orice stat.