Firma fără activitate: ce se depune totuși
Absența activității nu suspendă obligațiile declarative. O firmă care n-a emis nicio factură și n-a avut niciun salariat rămâne obligată să depună, iar nedepunerea are consecințe care depășesc amenda.
Distincția care lămurește totul: unele declarații se depun pe zero, altele nu se depun deloc. Confuzia dintre ele produce fie restanțe, fie depuneri inutile.
Ce se depune, chiar pe zero
D100 — dacă firma are poziții active în vectorul fiscal, se depune și fără sume.
D300 — decontul de TVA se depune de orice persoană înregistrată în scopuri de TVA, indiferent dacă a avut sau nu operațiuni în perioadă. Nedepunerea decontului pe zero e una dintre cele mai frecvente restanțe la firmele dormante.
D101 — declarația anuală de impozit pe profit, la firmele pe profit.
Situațiile financiare anuale — obligatorii indiferent de activitate. Se depun cu valori zero, dar se depun.
D406 (SAF-T) — obligația e generală, iar fișierul se transmite și cu conținut minim.
Ce NU se depune pe zero
D112 — dacă firma nu are salariați și nu plătește venituri asimilate, nu se depune. Obligația apare din momentul în care există cel puțin un raport de muncă sau un contract de mandat remunerat.
D390 VIES — se depune numai pentru perioadele în care au existat operațiuni intracomunitare. Fără operațiuni, nu se depune.
D394 — se depune numai pentru perioadele cu operațiuni pe teritoriul național.
Diferența dintre lipsa activității și inactivitatea temporară
Firma fără activitate e o situație de fapt: n-a avut operațiuni. Obligațiile declarative rămân integrale.
Inactivitatea temporară e o stare juridică, înscrisă la registrul comerțului, pe maximum 3 ani. Se declară la ONRC și se comunică organului fiscal.
În perioada de inactivitate temporară înscrisă la ONRC, firma nu mai are obligația de a depune declarațiile fiscale, pe durata pentru care e înregistrată mențiunea. Microîntreprinderea rămâne, însă, plătitoare de impozit micro pe toată perioada.
Diferența practică e substanțială: prima cere efort declarativ continuu, a doua îl suspendă.
Ce se întâmplă dacă nu se depune nimic
Amenda — între 1.000 și 5.000 de lei pentru persoanele juridice.
Inactivitatea fiscală — nedepunerea declarațiilor pe durata unui semestru calendaristic e criteriu de declarare în inactivitate, la art. 92 din Codul de procedură fiscală.
Iar o firmă declarată inactivă își pierde codul de TVA, intră în cazierul fiscal și, din 2026, se dizolvă dacă nu se reactivează în termen de un an.
Deci pentru o firmă dormantă, nedepunerea nu produce doar amenzi. Produce, în lanț, dispariția firmei.
Criteriile noi din 2026
Legea nr. 239/2025 a adăugat două cauze de inactivitate care lovesc exact firmele fără activitate:
Lipsa contului de plăți în România sau la Trezorerie. O firmă dormantă căreia banca i-a închis contul și care n-a deschis altul intră direct în această situație.
Nedepunerea situațiilor financiare în termen de 5 luni de la expirarea termenului legal.
Ambele se verifică ușor și se rezolvă ușor — dacă cineva se uită.
Cele trei opțiuni pentru o firmă care nu mai lucrează
Se ține în funcțiune, cu declarații pe zero. Cost: efortul declarativ lunar sau trimestrial, plus onorariul contabil. Avantaj: firma rămâne disponibilă pentru reluarea activității oricând.
Inactivitate temporară la ONRC. Cost: procedura la registrul comerțului. Avantaj: obligațiile declarative se suspendă pe durata înscrisă, maximum 3 ani.
Dizolvare voluntară și radiere. Cost: procedura completă de lichidare. Avantaj: se închide definitiv.
Alegerea depinde de intenția asociaților, nu de contabilitate. Dar cea mai proastă variantă e a patra, nemenționată: firma lăsată în aer, fără declarații și fără decizie.
Verificarea de făcut pe fiecare firmă dormantă din portofoliu
Vectorul fiscal — ce poziții sunt active și ce impun ele.
Contul de plăți — există și e activ?
Situațiile financiare — depuse pentru ultimul exercițiu?
Sediul social — contractul e valabil, nu expirat?
Mandatul administratorului — în termen?
Lista contribuabililor inactivi — firma apare deja acolo?
Cinci minute pe firmă, o dată pe trimestru. Alternativa e o dizolvare descoperită prea târziu.
Temeiul legal
- Codul de procedură fiscală, art. 92 — declararea în inactivitate; alin. 4¹ pentru dizolvare, introdus prin Legea nr. 239/2025;
- Codul fiscal, art. 323 — obligația de depunere a decontului de TVA;
- art. 147 — D112 și condiția existenței obligațiilor de plată;
- Legea contabilității nr. 82/1991 — situațiile financiare anuale;
- Legea nr. 31/1990 — inactivitatea temporară înscrisă la registrul comerțului.
De reținut
Regula scurtă: decontul de TVA se depune pe zero, D112 nu se depune fără salariați, iar situațiile financiare se depun întotdeauna.
Iar dacă firma chiar nu va mai lucra, inactivitatea temporară la ONRC e alegerea care oprește ceasul — nu tăcerea.