Firmă neînregistrată în scopuri de TVA care cumpără servicii de la un prestator nestabilit: când nu datorează ea TVA?
Faptul că firma nu e înregistrată în scopuri de TVA nu o scoate automat din obligația de plată. Codul fiscal art. 307 alin. (6) mută plata taxei la beneficiar — persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă stabilită în România, indiferent dacă este sau nu înregistrată în scopuri de TVA — pentru livrările și prestările cu loc în România efectuate de un furnizor nestabilit și neînregistrat aici. Firma scapă de obligație doar în două situații, prevăzute chiar de acest alineat.
Când se aplică alineatul (6)
Alineatul (6) acoperă situațiile rămase în afara alin. (2)–(5). Condițiile:
- prestatorul nu e stabilit în România (sau nu e considerat stabilit pentru acea operațiune, conform art. 266 alin. (2));
- prestatorul nu e înregistrat în România conform art. 316;
- operațiunea are locul în România, conform art. 275 (bunuri) sau 278 (servicii).
Exemplu tipic: serviciile legate de un bun imobil situat în România (art. 278 alin. (4) lit. a)), prestate de o firmă străină fără cod de TVA românesc.
Excepția 1: prestatorul aplică regimul micilor întreprinderi în România
În forma în vigoare din 1 septembrie 2025 (modificată prin OG 22/2025), alin. (6) nu se aplică dacă prestatorul nestabilit aplică regimul pentru micile întreprinderi în România, prevăzut la art. 310^2 — regimul de scutire pentru firmele cu sediul în alte state membre, între ale cărui condiții se află o cifră de afaceri la nivelul UE de cel mult 100.000 euro. Operațiunea e scutită la prestator, deci beneficiarul nu are ce taxă să datoreze.
Excepția 2: servicii de la art. 278 alin. (4)–(5) cu prestator în regim special
Persoana stabilită în România și neînregistrată în scopuri de TVA (nici conform art. 316, nici conform art. 317) nu este persoana obligată la plata taxei dacă:
- primește servicii de la art. 278 alin. (4) și (5) — între ele, serviciile de telecomunicații, radiodifuziune și televiziune și cele furnizate pe cale electronică (alin. (5) lit. h)) — sau cumpără bunuri prin vânzări la distanță (art. 275 alin. (2)–(4)); și
- furnizorul sau prestatorul aplică unul dintre regimurile speciale de la art. 314 (non-UE), 315 (UE) sau 315^2 (import).
Logica: în aceste regimuri, prestatorul colectează el TVA românesc și îl declară prin ghișeul unic. Dacă și beneficiarul l-ar plăti, taxa s-ar datora de două ori.
Excepția a fost introdusă prin Legea 358/2015 (art. unic pct. 8, pct. 36^1), inițial doar pentru serviciile de la art. 278 alin. (5) lit. h), și a fost extinsă ulterior.
Exemplu
O asociație profesională neînregistrată în scopuri de TVA comandă unei firme austriece, fără cod de TVA românesc, o expertiză tehnică pentru clădirea proprie din Brașov, în valoare de 10.000 lei. Serviciul e legat de un imobil din România (art. 278 alin. (4) lit. a)), iar prestatorul nu aplică regimul micilor întreprinderi în România. Asociația datorează TVA: 10.000 × 21% (art. 291 alin. (1)) = 2.100 lei, pe care îl declară prin decontul special de taxă până pe 25 a lunii următoare exigibilității (art. 324 alin. (1) lit. d) și alin. (2)).
Dacă aceeași asociație cumpără un abonament software furnizat pe cale electronică de un furnizor din afara UE care îi facturează TVA românesc prin regimul de la art. 314, ea nu mai datorează taxa.
De reținut
- Beneficiarul din România datorează TVA pentru achizițiile de la prestatori nestabiliți și neînregistrați, chiar dacă el însuși nu e înregistrat (Codul fiscal art. 307 alin. (6)).
- Nu datorează dacă prestatorul aplică în România regimul micilor întreprinderi (art. 310^2).
- Nu datorează nici pentru serviciile de la art. 278 alin. (4)–(5) și vânzările la distanță, dacă prestatorul aplică art. 314, 315 sau 315^2 și beneficiarul nu e înregistrat conform art. 316 sau 317.
- Taxa datorată se declară în decontul special (art. 324).