Firmă nerezidentă cu sediu permanent: micro sau profit
O companie străină care își deschide un sediu permanent în România (birou, sucursală, șantier de peste 6 luni) se întreabă dacă poate opta pentru impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, cu cota redusă de 1%, în locul impozitului pe profit. Răspunsul e stabilit direct de definițiile din Codul fiscal.
Temeiul legal
„Sunt obligate la plata impozitului pe profit, conform prezentului titlu, următoarele persoane, denumite în continuare contribuabili: a) persoanele juridice române, cu excepțiile prevăzute la alin. (2); [...] b) persoanele juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu permanent/mai multor sedii permanente în România." — Legea nr. 227/2015 (Codul fiscal), art. 13 alin. (1) lit. a) și b) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Coroborarea acestei prevederi cu definiția microîntreprinderii dă răspunsul direct:
- Art. 47 alin. (1) din Codul fiscal definește microîntreprinderea exclusiv ca „o persoană juridică română care îndeplinește cumulativ" condițiile enumerate — regimul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor e construit, prin chiar textul legii, ca un regim rezervat persoanelor juridice române.
- O persoană juridică străină care desfășoară activitate în România printr-un sediu permanent este, potrivit art. 13 alin. (1) lit. b), contribuabil obligat la impozitul pe profit — ea nu îndeplinește condiția de bază a art. 47 (persoană juridică română), deci nu poate opta pentru regimul micro, indiferent de cifra de afaceri, numărul de angajați sau alte condiții pe care le-ar putea îndeplini.
- Sediul permanent presupune, potrivit legii, „un loc de conducere, o sucursală, un birou, o fabrică, un magazin, un atelier" sau — pentru șantiere/proiecte de construcții — o durată de peste 6 luni de activitate în România.
- Concluzia rămâne valabilă indiferent de mărimea sediului permanent: statutul de „persoană juridică străină" e cel care exclude aplicarea Titlului III (microîntreprinderi), nu volumul de activitate.
Ce se greșește în practică
- Se evaluează eligibilitatea pentru regimul micro doar prin prisma cifrei de afaceri și a numărului de salariați, ignorând că prima condiție, obligatorie, e statutul de persoană juridică română — o firmă străină cu sediu permanent nu trece niciodată acest prag preliminar.
- Se presupune că un sediu permanent „mic" (de exemplu un singur birou, câțiva angajați) ar putea beneficia de cota redusă de impozit micro, prin analogie cu un SRL mic — analogia nu funcționează, pentru că regimul micro e definit strict pe naționalitatea juridică a persoanei, nu pe mărimea activității.
- Se confundă sediul permanent al unei firme străine cu o filială românească înființată separat de acea firmă — o filială (persoană juridică română distinctă, chiar dacă deținută de acționari străini) poate, în schimb, îndeplini condițiile de microîntreprindere, dacă respectă restul criteriilor de la art. 47.
Ce face iConta.eu
La data acestui ghid, iConta.eu nu determină automat regimul de impozitare (micro/profit) pentru sediile permanente ale firmelor străine în România — configurarea corectă a regimului fiscal aplicabil rămâne o decizie de profil, stabilită de utilizator la înregistrarea firmei în aplicație.