Firma străină are un punct de lucru în România doar pentru contabilitate și facturare: este stabilită aici?
Pentru TVA, nu. Dacă personalul sau resursele din România ale unei firme cu sediul activității economice în străinătate sunt folosite numai pentru sarcini administrative de suport, cum sunt contabilitatea, emiterea facturilor și colectarea creanțelor, se consideră că aceste resurse nu participă la livrări sau prestări. Pentru operațiunile respective, firma este tratată ca nestabilită în România.
Contează în practică pentru că de încadrare depinde cine datorează TVA. De exemplu, la serviciile prestate către o persoană impozabilă din România cu locul prestării în România, taxa este datorată de beneficiar, prin taxare inversă, dacă prestatorul nu este stabilit aici pentru acele servicii.
Temeiul legal
„c) atunci când resursele tehnice și/sau umane ale sediului fix din România al unei persoane impozabile care are sediul activității economice în afara României sunt utilizate numai pentru scopuri administrative suport, cum sunt serviciile de contabilitate, de emitere a facturilor și colectarea titlurilor de creanță, utilizarea acestor resurse nu se consideră ca participare la realizarea de livrări de bunuri sau prestări de servicii, fiind tratate doar ca servicii-suport necesare îndeplinirii obligațiilor legate de aceste operațiuni. În această situație, se consideră că persoana impozabilă nu este stabilită în România pentru aceste operațiuni;" „d) atunci când factura este emisă indicând codul de înregistrare în scopuri de TVA al sediului fix din România, acesta se consideră că a participat la livrarea de bunuri sau la prestarea de servicii, cu excepția situației în care persoana impozabilă poate face dovada contrariului." — HG 1/2016, norme metodologice, titlul VII, pct. 1 alin. (6) lit. c) și d) (sursă: anaf_surse/hg_1_2016_norme_cod_fiscal.txt)
„o persoană impozabilă care are sediul activității economice în afara României și care are un sediu fix în România conform lit. b) este considerată persoană impozabilă care nu este stabilită în România pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii realizate la care sediul fix de pe teritoriul României nu participă." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 266 alin. (2) lit. c) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Norma se aplică împreună cu art. 266 alin. (2) din Codul fiscal în forma actuală și este în acord cu acesta.
Cum se aplică:
- Mai întâi, există un sediu fix? Potrivit art. 266 alin. (2) lit. b), sediul fix presupune suficiente resurse tehnice și umane pentru a efectua regulat livrări sau prestări. Un birou care doar ține contabilitatea poate să nu fie deloc sediu fix.
- Apoi, participă sediul fix la operațiune? Chiar dacă există un sediu fix, pentru operațiunile la care acesta nu participă firma rămâne nestabilită.
- Atenție la codul de TVA de pe factură. Dacă factura poartă codul de TVA românesc al sediului fix, se prezumă că acesta a participat la operațiune. Firma trebuie să poată dovedi contrariul.
- Înregistrarea în scopuri de TVA în România nu înseamnă stabilire. O firmă nestabilită poate avea cod de TVA românesc, obținut prin înregistrare directă sau prin reprezentant fiscal, fără să devină stabilită.
O firmă din Germania are la București un birou cu doi angajați care țin contabilitatea, emit facturile și urmăresc încasările. Consultanța vândută clienților români este prestată integral de echipa din Germania. SC Exemplu SRL cumpără o astfel de consultanță de 50.000 lei. Prestatorul nu este considerat stabilit în România pentru acest serviciu, deci SC Exemplu SRL aplică taxarea inversă: TVA 21% de 10.500 lei, colectată și dedusă în același decont. Dacă factura ar fi fost emisă cu codul de TVA românesc al biroului din București, s-ar fi prezumat participarea sediului fix, iar tratamentul s-ar fi schimbat.
Ce se greșește în practică
- Orice punct de lucru declarat la registrul comerțului este considerat „sediu fix care participă", fără să se analizeze ce face efectiv personalul.
- Facturile se emit din obișnuință cu codul de TVA românesc, deși serviciile sunt prestate din străinătate. Asta creează prezumția de participare.
- Se confundă stabilirea pentru TVA cu sediul permanent pentru impozitul pe profit. Sunt noțiuni diferite, analizate după reguli diferite.
- Nu se păstrează dovezi (fișe de post, contracte, organigrame) care să arate că biroul din România are doar rol administrativ.
Ce face iConta.eu
iConta.eu verifică partenerii UE în VIES și aplică taxarea inversă la operațiunile intracomunitare și la serviciile B2B, pe baza încadrării stabilite de contabil. Dacă un furnizor străin este sau nu stabilit în România, printr-un sediu fix care participă la operațiune, este o analiză de fapt pe care aplicația nu o face. Decizia rămâne a contabilului.