Freelancer persoană fizică din UE plătit de o firmă română: poate regulariza impozitul reținut la sursă?
Da. Un freelancer persoană fizică, rezident într-un stat UE sau SEE, care obține din România venituri din activități independente, poate cere ca venitul lui să fie impozitat după regulile aplicabile rezidenților români. Pentru asta își declară venitul și plătește impozitul pe venit potrivit titlului IV din Codul fiscal. Impozitul reținut la sursă de firma română devine plată anticipată și se scade din impozitul datorat.
Regularizarea este opțiunea freelancerului și o face el, la organul fiscal. Firma română reține impozitul la plată și îl declară. Pentru ea, practic, contează un singur lucru: să îi poată da freelancerului datele despre venitul plătit și impozitul reținut.
Temeiul legal
„Persoana fizică rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European, stat cu care România are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri, care obține venituri din activități independente în condițiile prevăzute la alin. (1) , poate opta pentru regularizarea impozitului plătit conform alin. (1) prin declararea și plata impozitului pe venit pentru venitul impozabil aferent acestor venituri, conform regulilor stabilite în titlul IV. Impozitul reținut la sursă potrivit alin. (1) constituie plată anticipată în contul impozitului pe venit și se scade din impozitul pe venit datorat.” — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 226 alin. (2) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
„13. Opțiunea de regularizare a impozitului plătit conform art. 224, respectiv a art. 226 alin. (1) din Codul fiscal poate fi realizată de persoana nerezidentă în perioada de prescripție stabilită potrivit Codului de procedură fiscală. La declarația fiscală care se depune în vederea regularizării impozitului plătit conform art. 224, respectiv a art. 226 alin. (1) din Codul fiscal se anexează două certificate de rezidență fiscale în original sau copie legalizată, însoțite de o traducere autorizată în limba română.” — Normele metodologice ale Codului fiscal (HG 1/2016), titlul VI, pct. 13 (sursă: anaf_surse/hg_1_2016_norme_cod_fiscal.txt)
„(1) Dreptul contribuabilului/plătitorului de a cere restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire.” — Codul de procedură fiscală (Legea 207/2015), art. 219 alin. (1) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
Condițiile, pe scurt:
- Freelancerul este rezident UE/SEE. Dacă statul lui are convenție de evitare a dublei impuneri cu România, se aplică art. 226 alin. (1)-(2) CF. Dacă nu are convenție, dar între state există un instrument de schimb de informații, opțiunea există prin art. 226 alin. (4) CF.
- Venitul este din activități independente obținute din România.
- Sunt necesare două certificate de rezidență fiscală, în original sau copie legalizată, cu traducere autorizată:
- unul pentru anul în care a obținut venitul;
- unul pentru anul în care exercită opțiunea.
- Termenul este perioada de prescripție din Codul de procedură fiscală, adică 5 ani de la 1 ianuarie a anului următor.
- Certificatul prezentat după plată contează și el. Dacă freelancerul prezintă certificatul de rezidență ulterior realizării venitului, impozitul reținut conform art. 224 CF constituie și el plată anticipată (art. 226 alin. (3) CF).
SC Exemplu SRL plătește unui programator freelancer rezident în alt stat UE 20.000 lei în 2026 și, în condițiile convenției aplicabile, reține la sursă un impozit de 2.000 lei.
- Firma declară venitul și impozitul reținut pe beneficiar nerezident, în declarația informativă D207.
- În 2027, freelancerul optează pentru regularizare. Își declară venitul după regulile titlului IV, adică venit brut minus cheltuieli deductibile, și anexează cele două certificate de rezidență.
- Dacă impozitul pe venit rezultat după regulile rezidenților este mai mic decât cei 2.000 lei reținuți, diferența i se restituie. Dacă este mai mare, plătește diferența.
Ce se greșește în practică
- Firma română crede că ea trebuie să facă regularizarea. Opțiunea aparține persoanei nerezidente și se exercită prin declarația ei.
- Se prezintă un singur certificat de rezidență. Normele cer două, unul pentru anul venitului și unul pentru anul opțiunii, traduse autorizat.
- Se crede că opțiunea se poate exercita doar în anul următor. Termenul este perioada de prescripție.
- Firma nu declară corect venitul și impozitul reținut pe beneficiar, iar freelancerul nu are din ce să-și justifice plata anticipată.
Ce face iConta.eu
iConta.eu generează XML-ul declarației D207 pe baza datelor introduse de contabil pentru fiecare beneficiar nerezident: tipul venitului, baza și impozitul reținut. Aplicația face și totalurile pe fiecare tip de venit. Plățile către nerezidenți nu sunt preluate automat într-un registru, iar declarația de regularizare a freelancerului nu este acoperită de aplicație.