Furturile de stoc: cum se tratează contabil
Un furt de marfă constatat la inventariere nu se tratează la fel din punct de vedere fiscal, indiferent de circumstanțe. Diferența esențială este dacă bunul poate fi imputat unui vinovat sau acoperit de o asigurare — de asta depinde dacă valoarea lipsei devine sau nu cheltuială deductibilă.
Temeiul legal
„Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: [...] cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a mijloacelor fixe amortizabile constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor titlului VII. Aceste cheltuieli sunt deductibile în următoarele situații/condiții: 1. bunurile/mijloacele fixe amortizabile distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a altor cauze de forță majoră, în condițiile stabilite prin norme; [...] 2. bunurile/mijloacele fixe amortizabile pentru care au fost încheiate contracte de asigurare [...]" — Legea nr. 227/2015 (Codul fiscal), art. 25 alin. (4) lit. c) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Ce rezultă pentru tratamentul unui furt de stoc:
- Contabil, valoarea bunurilor constatate lipsă și imputate unui terț/vinovat se înregistrează ca venit prin contul 758 „Alte venituri din exploatare" (OMFP 1802/2014), în corespondență cu creanța față de persoana imputată (461).
- Fiscal, dacă lipsa este neimputabilă (nu se identifică un vinovat) și bunul nu este asigurat, cheltuiala reprezentând valoarea bunurilor furate — plus TVA-ul aferent, dacă e datorat — nu este deductibilă la calculul impozitului pe profit/rezultatului fiscal.
- Dacă bunurile furate erau acoperite printr-un contract de asigurare, cheltuiala devine deductibilă (art. 25 alin. (4) lit. c) pct. 2), pentru că legea tratează separat riscul asigurat.
- Un furt dovedit (plângere penală, organe de cercetare) poate schimba și tratamentul de TVA (colectarea TVA pe bunurile lipsă neimputabile este, de regulă, datorată, cu excepțiile prevăzute de Codul fiscal la capitolul TVA) — se recomandă analiza separată a acestei componente.
Ce se greșește în practică
- Se tratează automat orice lipsă de gestiune ca fiind deductibilă, fără verificarea condițiilor de la art. 25 alin. (4) lit. c) — asigurare, calamitate sau imputare.
- Se omite colectarea TVA aferentă bunurilor lipsă neimputabile, considerând, greșit, că furtul scutește automat de această obligație.
- Se lasă lipsa „în așteptare" la nesfârșit în conturile de gestiune, fără proces-verbal de inventariere care să o consemneze oficial, deși constatarea printr-o inventariere corect documentată este condiția de bază pentru orice tratament contabil ulterior.
Ce face iConta.eu
La data acestui ghid, iConta.eu are un modul de inventariere care permite consemnarea diferențelor constatate la inventar, inclusiv categoria „dezmembrări, dezasortări, calamități, terți neidentificați etc.", și recunoaște funcțiunea contului 758. Aplicația nu decide automat dacă o lipsă e deductibilă sau nu — încadrarea corectă (imputabil/neimputabil, asigurat/neasigurat) și tratamentul TVA rămân o evaluare a contabilului, pe baza documentelor concrete ale cazului.