Greșeala de a confunda costul cu prețul de vânzare
Costul este suma pe care firma a plătit-o sau a consumat-o ca să obțină un bun. Prețul de vânzare este suma pe care o cere clientului. Contabilitatea stocurilor funcționează pe cost. Când cele două se amestecă, apar stocuri supraevaluate, un cost al vânzărilor greșit și un profit fictiv.
Ce spun reglementările contabile
OMFP 1802/2014 definește cele două noțiuni de cost (pct. 8):
- costul de achiziție (subpct. 6): prețul de cumpărare, taxele de import și alte taxe nerecuperabile, transportul, manipularea și alte cheltuieli direct atribuibile, minus reducerile;
- costul de producție (subpct. 7): materiile prime și consumabilele, plus cheltuielile direct atribuibile bunului și o cotă rațională din regia de producție. Costurile de distribuție nu se includ.
Pct. 88 alin. (1) fixează regula de evaluare: „Activele de natura stocurilor se evaluează la cost, mai puțin ajustările pentru depreciere constatate." Prețul de vânzare nu apare în această regulă.
Unde apare totuși prețul de vânzare
1. În comerțul cu amănuntul. Pct. 286 alin. (8) permite metoda prețului cu amănuntul pentru articole numeroase, cu mișcare rapidă și marje similare. Chiar și aici, costul se obține scăzând marja: „costul bunurilor vândute se calculează prin deducerea valorii marjei brute din prețul de vânzare al stocurilor". De aceea mărfurile se țin în 371 la preț de vânzare cu amănuntul numai împreună cu contul rectificativ 378 „Diferențe de preț la mărfuri", care ține adaosul comercial.
2. La testul de depreciere. Dacă valoarea contabilă depășește valoarea de inventar, stocul se diminuează până la valoarea realizabilă netă, adică prețul estimat de vânzare minus costurile de finalizare și vânzare (pct. 88 alin. (1) și (3)). Prețul de vânzare servește aici doar pentru comparație. Nu înlocuiește costul în evidență.
Greșeli tipice și efectele lor
| Greșeala | Efectul |
|---|---|
| Recepția mărfii la preț de vânzare, fără 378 | Stoc supraevaluat cu tot adaosul |
| Descărcarea gestiunii (607) la preț de vânzare | Cost al vânzărilor umflat, profit subevaluat |
| Adaosul nedescărcat din 378 la vânzare | 607 conține adaos, marja apare zero |
| Produse finite înregistrate la preț de listă | Venit din producție stocată (711) nerealizat |
| Costuri de distribuție incluse în costul de producție | Contravine pct. 8 subpct. 7 |
Exemplu numeric
Un magazin cumpără 100 de bucăți cu 40 lei/buc (fără TVA) și le vinde cu 60 lei + TVA 21%, adică 72,60 lei/buc.
- Corect (evidență la amănunt): 371 = 401 cu 4.000 lei (costul), 371 = 378 cu 2.000 lei (adaosul) și 371 = 4428 cu 1.260 lei (TVA neexigibilă). La vânzarea tuturor bucăților, 607 = 371 cu 4.000 lei, 378 = 371 cu 2.000 lei și 4428 = 371 cu 1.260 lei. Costul mărfurilor vândute este 4.000 lei, iar marja este 2.000 lei.
- Greșit: descărcarea se face cu 607 = 371 la 7.260 lei. Cheltuiala crește cu 3.260 lei, iar marja apare negativă.
Cum verifici
- Soldul 371 minus soldul 378 și 4428 trebuie să fie egal cu stocul evaluat la cost.
- Marja brută (707 minus 607) trebuie să fie apropiată de procentul de adaos practicat.
- La inventariere, compară costul cu valoarea realizabilă netă. Nu compara prețul de vânzare cu soldul brut din 371.
De reținut
- Stocurile se evaluează la cost, mai puțin ajustările pentru depreciere (OMFP 1802/2014, pct. 88 alin. (1)).
- Prețul de vânzare intră în gestiune numai la amănunt, împreună cu adaosul din 378 și TVA neexigibilă din 4428.
- Costul bunurilor vândute se calculează scăzând marja din prețul de vânzare (pct. 286 alin. (8)).
- Costurile de distribuție nu intră în costul de producție.