Greșeala de a nu declara ieșirea din micro la timp
O firmă la regimul micro depășește plafonul de venituri în trimestrul II, dar continuă să calculeze impozit pe veniturile microîntreprinderilor până la finalul anului, „ca să nu complice lucrurile". E exact greșeala care generează impozit nedeclarat, dobânzi și penalități — legea nu lasă loc de amânare.
Momentul obligației nu e finalul anului, ci trimestrul evenimentului
Art. 52 alin. (1) din Codul fiscal (Legea 227/2015) e explicit: dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 100.000 euro, aceasta datorează impozit pe profit începând cu trimestrul în care s-a depășit această limită — nu de la 1 ianuarie anul următor, cum se presupune adesea din confuzie cu regula opțiunii voluntare (care, aceea da, se aplică doar de la anul următor).
Aceeași logică de „trimestru al evenimentului", nu „an următor", se aplică și celorlalte cazuri de ieșire obligatorie de la art. 52: nedepunerea la termen a situațiilor financiare anuale (alin. 2, din trimestrul nedepunerii), pierderea condiției salariatului (alin. 3, din trimestrul următor încetării raportului de muncă), sau desfășurarea unei activități excluse din regimul micro (alin. 4, din trimestrul respectiv).
Ce se calculează retroactiv
Art. 52 alin. (6) din Codul fiscal precizează cum se face calculul: pentru microîntreprinderile care se încadrează în situațiile de la alin. (1), (2), (4) și (7), calculul și plata impozitului pe profit se efectuează luând în considerare veniturile și cheltuielile realizate începând cu trimestrul respectiv — adică firma trebuie să reconstruiască, retroactiv, un calcul de impozit pe profit pentru partea din an de la trimestrul depășirii, chiar dacă a continuat, din eroare, să declare pe micro.
Consecința nedeclarării la timp
Dacă firma nu observă depășirea și continuă să depună D100 pe regimul micro, la momentul corecției (fie descoperită intern, fie la un control) apare o diferență de impozit pe profit nedeclarată și neplătită la termenele legale. Pentru această diferență se calculează dobânzi (0,02%/zi, conform art. 174 din Codul de procedură fiscală — Legea 207/2015) și penalități de întârziere (0,01%/zi, conform art. 176), de la data la care impozitul pe profit ar fi trebuit plătit — adică de la termenele din trimestrul depășirii, nu de la data corecției.
Verificarea plafonului, cumulat de la începutul anului
Art. 52 alin. (5) din Codul fiscal cere ca limita de 100.000 euro să fie verificată pe baza veniturilor înregistrate cumulat de la începutul anului fiscal, la cursul de schimb valabil la închiderea exercițiului financiar precedent — nu o verificare trimestrială izolată, ci o urmărire continuă a cumulului.
Ce se greșește în practică
- Se așteaptă finalul anului fiscal pentru a trece la profit, deși art. 52 alin. (1) cere trecerea încă din trimestrul depășirii plafonului.
- Se verifică plafonul de 100.000 euro doar la închiderea anului, în loc să se urmărească veniturile cumulate trimestrial, ceea ce întârzie observarea depășirii.
- Se calculează impozitul pe profit retroactiv abia la descoperirea problemei, fără să se calculeze și dobânzile/penalitățile aferente perioadei scurse de la termenele efective de plată.