Impozitul pe clădiri și teren: a doua rată, până la 30 septembrie
Impozitele locale se plătesc în două rate egale, cu termenele 31 martie și 30 septembrie.
Se datorează la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în care se află clădirea sau terenul — nu la ANAF, iar plata nu se face prin Trezorerie.
Ce impozite au acest termen
Impozitul pe clădiri — pentru clădirile deținute la 31 decembrie a anului anterior.
Impozitul pe teren — pentru terenurile deținute la aceeași dată.
Impozitul pe mijloacele de transport — pentru vehiculele înmatriculate.
Toate trei urmează același calendar: două rate, 31 martie și 30 septembrie.
Bonificația se pierde după 31 martie
Pentru plata integrală a impozitului până la 31 martie, consiliile locale pot acorda o bonificație de până la 10%.
Cine a ratat termenul de martie a pierdut bonificația și plătește acum a doua rată la valoarea integrală. Nu există bonificație pentru plata în septembrie.
Procentul exact al bonificației se stabilește prin hotărâre de consiliu local și diferă de la o localitate la alta.
Cine declară și când
Obligația de declarare apare la dobândirea clădirii sau terenului: declarația se depune la organul fiscal local în termen de 30 de zile de la data dobândirii.
La fel, în 30 de zile, se declară:
- modificările care schimbă valoarea impozabilă — extinderi, îmbunătățiri, demolări parțiale;
- schimbarea destinației clădirii — din rezidențială în nerezidențială sau invers;
- înstrăinarea, pentru încetarea obligației.
Impozitul se datorează începând cu 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a dobândit.
Distincția rezidențial–nerezidențial
E cea care produce cele mai mari diferențe de sumă.
Clădiri rezidențiale — cote între 0,08% și 0,2% din valoarea impozabilă, stabilită după criteriile din Codul fiscal.
Clădiri nerezidențiale — cote între 0,2% și 1,3% din valoarea impozabilă.
Clădiri cu destinație mixtă — impozitul se calculează prin însumarea celor două componente, proporțional cu suprafețele.
O clădire folosită parțial ca sediu de firmă și parțial ca locuință intră în ultima categorie. Delimitarea suprafețelor trebuie declarată.
Raportul de evaluare, la persoane juridice
Pentru clădirile deținute de persoane juridice, valoarea impozabilă e valoarea de la 31 decembrie a anului anterior, care poate fi:
- valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat, în ultimii 5 ani anteriori anului de referință;
- valoarea finală a lucrărilor, pentru clădirile noi;
- valoarea din actul de dobândire, pentru cele dobândite recent.
Consecința nedepunerii raportului: cota devine 5%, aplicată asupra valorii din evidența contabilă. E o creștere de mai multe ori față de cota normală.
Verificarea vechimii raportului de evaluare, pe fiecare clădire, e una dintre cele mai rentabile în tot calendarul fiscal.
Ce se întâmplă la neplată
Pentru sumele neachitate la termen curg majorări de întârziere de 1% pe lună sau fracțiune de lună, conform Codului de procedură fiscală, pentru creanțele bugetelor locale.
Procentul e mai mare decât dobânda ANAF, iar accesoriile sunt nedeductibile.
Ce verifică un contabil pentru fiecare client
Toate imobilele deținute — inclusiv cele nefolosite, terenurile achiziționate și uitate, punctele de lucru închise dar neradiate.
Vechimea raportului de evaluare — dacă depășește 5 ani, cota sare la 5%.
Destinația declarată față de utilizarea reală. O clădire declarată rezidențială dar folosită ca birou e o neconformitate care se descoperă la control.
Modificările din ultimul an — extinderi, schimbări de destinație, înstrăinări, toate cu termen de 30 de zile.
Localitatea de plată — impozitul se plătește unde se află imobilul, nu unde e sediul firmei. O firmă cu puncte de lucru în trei localități are trei plăți distincte.
Temeiul legal
- Codul fiscal, titlul IX — impozite și taxe locale;
- art. 462 — termenele de plată a impozitului pe clădiri, cele două rate și bonificația de până la 10%;
- art. 460 — cotele pe categorii de clădiri și cota de 5% în lipsa raportului de evaluare;
- art. 467 — termenele pentru impozitul pe teren;
- art. 472 — impozitul pe mijloacele de transport;
- hotărârile consiliilor locale, pentru cotele și bonificațiile efective.
De reținut
30 septembrie e a doua rată, la valoarea integrală — bonificația s-a pierdut în martie.
Iar verificarea care merită făcută acum, înainte de plată, e alta: vechimea raportului de evaluare pe fiecare clădire deținută de firmă. Peste 5 ani, cota devine 5% și diferența se plătește retroactiv.