Impozit pe profit la firmele care aplică IFRS: diferențe 2026
Firmele care țin contabilitatea după Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), în loc de reglementările naționale OMFP 1802/2014, nu calculează impozitul pe profit după o formulă diferită — dar au reguli fiscale suplimentare, explicit dedicate, pentru elementele care apar doar în contabilitatea IFRS.
Temeiul legal
„Contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară pentru determinarea rezultatului fiscal vor avea în vedere și următoarele reguli: a) pentru sumele înregistrate în rezultatul reportat provenit din actualizarea cu rata inflației, ca urmare a implementării reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară ca bază a contabilității, se aplică următorul tratament fiscal [...]." — Legea 227/2015 (Codul fiscal), art. 21 (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Principalele diferențe pe care le introduce art. 21 pentru contribuabilii IFRS:
- sumele din rezultatul reportat generate de actualizarea cu rata inflației a mijloacelor fixe amortizabile și a terenurilor, apărute la trecerea la IFRS, sunt tratate ca rezerve și impozitate potrivit regulilor generale privind rezervele (art. 26 alin. 5), cu condiția evidențierii lor distincte, în sold creditor analitic — dacă nu sunt menținute astfel, se impozitează diferit, conform regulilor detaliate în același articol;
- sumele din rezultatul reportat provenite din alte ajustări (nu din actualizarea cu inflația), determinate de trecerea la IFRS sau de adoptarea unor noi standarde, se tratează ca elemente similare veniturilor sau cheltuielilor, cu condiția ca elementele de natura cheltuielilor să fie deductibile potrivit regulilor generale (art. 25);
- pentru contribuabilii care evaluează titlurile de participare la valoare justă prin alte elemente ale rezultatului global (opțiune specifică IFRS), diferențele din evaluare/reevaluare regăsite în rezervele contabile se tratează, la vânzarea/cesionarea titlurilor, ca elemente similare veniturilor/cheltuielilor, dacă nu sunt îndeplinite anumite condiții de la art. 23 lit. i);
- veniturile din impozitul pe profit amânat, specific contabilității IFRS, nu se includ la calculul rezultatului fiscal ca venit impozabil (tratament distinct de contabilitatea românească standard, care nu recunoaște impozitul amânat).
Ce se greșește în practică
- Se aplică regulile fiscale generale (gândite pentru contabilitatea pe bază de OMFP 1802/2014) direct peste conturile IFRS, fără parcurgerea ajustărilor specifice de la art. 21 — elementele de rezultat reportat generate de tranziția la IFRS rămân netratate fiscal corect.
- Se confundă impozitul pe profit amânat (concept contabil IFRS, fără corespondent fiscal direct) cu o obligație fiscală curentă — veniturile din impozitul amânat nu intră în calculul rezultatului fiscal.
- Se omite verificarea condiției de evidențiere distinctă, în sold creditor analitic, a sumelor din actualizarea cu inflația a mijloacelor fixe și terenurilor — fără această evidențiere separată, tratamentul fiscal aplicabil diferă de cel „implicit" pe care contribuabilul îl presupune.
Ce face iConta.eu
iConta.eu e construit pe reglementările contabile naționale (OMFP 1802/2014) și pe regulile fiscale aferente acestora — aplicația nu are, la data acestui ghid, un modul dedicat ajustărilor fiscale specifice contribuabililor care aplică IFRS (art. 21 Cod fiscal). Firmele care raportează în IFRS trebuie să trateze separat, în afara aplicației, aceste ajustări specifice.