Impozit pe profit la firmele cu vânzări prin consignație
Pentru bunurile predate spre vânzare printr-un contract de consignație, momentul din care se recunoaște venitul contabil — și, implicit, momentul în care acel venit intră în calculul impozitului pe profit al consignantului — nu este data la care marfa ajunge la consignatar, ci data la care consignatarul o vinde efectiv clientului final.
Temeiul legal
„443. - Pentru bunurile livrate în baza unui contract de consignație, se consideră că livrarea bunurilor de la consignant la consignatar are loc la data la care bunurile sunt livrate de consignatar clienților săi." — OMFP nr. 1.802/2014, Reglementările contabile, pct. 443 (sursă: anaf_surse/omfp_1802_2014_reglementari_consolidat.txt)
Consecințele pentru impozitul pe profit al consignantului:
- Impozitul pe profit se calculează, potrivit art. 19 din Codul fiscal, pe baza rezultatului fiscal determinat din veniturile și cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile. Dacă bunul nu a fost încă vândut de consignatar către clientul final, venitul din vânzare nu s-a produs contabil, deci nici nu intră în calculul impozitului pe profit al perioadei respective la consignant.
- Bunurile trimise la consignatar rămân, până la vânzarea către terți, în stocul (gestiunea) consignantului — pct. 284 din OMFP 1802/2014 arată că bunurile primite în consignație de consignatar „se recepționează și înregistrează distinct ca intrări în gestiune", evidențiate „în conturi în afara bilanțului" la consignatar, nefiind proprietatea sa.
- Practic, consignantul recunoaște venitul impozabil eșalonat, pe măsură ce consignatarul raportează vânzările efective către clienți — nu integral, la momentul expedierii mărfii către consignatar.
Ce se greșește în practică
- Se recunoaște venitul (și, deci, se include în baza impozitului pe profit) la data facturii sau a avizului de expediere către consignatar, deși marfa nu a fost încă vândută clientului final.
- Se omite urmărirea raportărilor periodice de la consignatar (borderouri/situații de vânzare) prin care consignantul află ce cantități au fost efectiv vândute și poate emite factura, respectiv recunoaște venitul, la momentul corect.
- Se confundă regimul contabil al consignației cu cel al vânzării directe cu discount sau al vânzării cu clauză de rezervă a proprietății — regimuri diferite, cu momente diferite de recunoaștere a venitului, reglementate distinct în OMFP 1802/2014 (pct. 440-445).
Ce face iConta.eu
La data acestui ghid, iConta.eu nu are o funcționalitate specifică pentru gestionarea contractelor de consignație (de exemplu, evidența separată a stocului aflat la consignatar sau generarea automată a facturii către clientul final pe baza borderoului de vânzare transmis de consignatar). Aplicația oferă evidența contabilă generală — înregistrarea facturilor, a stocurilor și calculul impozitului pe profit pe baza rezultatului fiscal rezultat din operațiunile introduse de contabil. Momentul corect de recunoaștere a venitului din vânzările prin consignație, conform pct. 443 din OMFP 1802/2014, rămâne o decizie pe care contabilul trebuie s-o aplice manual, la momentul înregistrării facturii de vânzare.