Cum se impozitează locuința de serviciu acordată salariatului
La un angajator privat, locuința pusă la dispoziția salariatului este, ca regulă, avantaj în natură, deci venit salarial. Codul fiscal lasă însă o parte neimpozabilă: cazarea sau chiria de până la 20% din salariul de bază minim brut pe țară, pe lună, dacă sunt îndeplinite câteva condiții. Ce depășește această limită se impozitează și intră în baza de contribuții, ca orice alt venit salarial.
Regula generală: avantaj în natură
Codul fiscal art. 76 alin. (3) lit. b) include printre avantajele impozabile „cazare, hrană, îmbrăcăminte, personal pentru munci casnice”, „altele decât cele care se încadrează în limitele prevăzute la alin. (4^1) lit. b) și c)”. Scutirea totală de la art. 76 alin. (4) lit. d) privește locuința de serviciu acordată „potrivit repartiției de serviciu, numirii conform legii sau specificității activității prin cadrul normativ specific domeniului de activitate”. Ea vizează regimuri speciale, reglementate prin lege, nu o locuință oferită prin contractul de muncă al unei firme private.
Plafonul neimpozabil și condițiile lui
Potrivit art. 76 alin. (4^1) lit. c), nu sunt venit impozabil cazarea și chiria pentru spațiile de locuit puse la dispoziție de angajator, „astfel cum este prevăzut în contractul de muncă sau în regulamentul intern”, în limita a 20% din salariul de bază minim brut pe țară, pe lună și pe persoană. Condițiile sunt cumulative:
- nici salariatul, nici soțul/soția nu dețin o locuință în proprietate sau în folosință în localitatea în care lucrează;
- spațiul se află în unitățile proprii ale angajatorului, inclusiv de tip hotelier, sau într-un imobil închiriat de angajator de la un terț;
- contractul de închiriere dintre angajator și terț este încheiat în condițiile legii;
- dacă ambii soți lucrează în aceeași localitate, plafonul se acordă unuia singur, pe baza declarației pe propria răspundere.
Plafonul se calculează cu salariul minim brut cel mai mic în vigoare în luna respectivă. Verificarea condițiilor revine angajatorului.
Mai există o limită: suma lunară a veniturilor de la alin. (4^1) (hrană, cazare, abonamente medicale etc.) nu poate depăși 33% din salariul de bază al postului. Ordinea în care beneficiile intră în acest plafon o stabilește angajatorul (art. 76 alin. (4^2)).
Contribuțiile sociale
Codul fiscal art. 142 lit. aa^1) pct. 3 scoate din baza CAS cazarea acordată în aceleași condiții și în limita aceluiași plafon de 20%. Art. 157 alin. (2) face trimitere la art. 142 și pentru CASS, iar art. 157 alin. (1) lit. u) include în baza CASS partea care depășește limitele.
Exemplu
Conform HG 146/2026, salariul minim brut este de 4.325 lei de la 1 iulie 2026, deci plafonul lunar este de 865 lei (20% × 4.325). Firma închiriază un apartament pentru un salariat venit din alt oraș, cu 2.000 lei pe lună, iar salariatul are un salariu de bază de 8.000 lei.
- Partea neimpozabilă este de 865 lei, dacă sunt îndeplinite toate condițiile și nu se depășește plafonul de 33% (2.640 lei) împreună cu alte beneficii.
- Avantajul impozabil este de 2.000 − 865 = 1.135 lei. Acesta se adaugă la venitul brut al lunii, iar pentru el se calculează CAS, CASS și impozit.
Dacă salariatul are locuință proprie în localitate, întreaga chirie de 2.000 lei devine avantaj impozabil.
Pașii contabilului
- Verifică prevederea din contractul de muncă sau regulamentul intern, declarația privind locuința proprie și contractul de închiriere.
- Calculează lunar plafonul de 20% și verifică plafonul cumulat de 33%.
- Include diferența în statul de salarii și în D112.
De reținut
- Până la 20% din salariul minim brut pe lună nu se impozitează, dacă sunt îndeplinite toate condițiile (Codul fiscal art. 76 alin. (4^1) lit. c)).
- Partea peste plafon e avantaj în natură și intră în baza de impozit, CAS și CASS.
- Scutirea integrală de la art. 76 alin. (4) lit. d) nu acoperă locuința oferită de o firmă privată prin contract.