Cine impozitează salariul dacă detașarea în străinătate depășește perioada prevăzută în convenție?
Statul în care se desfășoară activitatea. Când un angajator român trimite un salariat rezident să lucreze într-un stat cu care România are convenție de evitare a dublei impuneri, contează durata prezenței acolo:
- dacă nu depășește perioada din convenție, salariul rămâne impozabil în România;
- dacă o depășește, dreptul de impunere trece statului străin, iar angajatorul român nu mai calculează, nu mai reține și nu mai virează impozitul pe salariu.
Situația delicată e detașarea scurtă care se prelungește. Din momentul depășirii, impozitul se datorează în statul străin din prima zi de activitate acolo, deci angajatorul urmărește durata reală a prezenței.
Temeiul legal
„Fac excepție veniturile salariale plătite de către sau în numele unui angajator care este rezident în România ori are sediul permanent în România, care sunt impozabile în România numai în situația în care România are drept de impunere;" — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 76 alin. (4) lit. o) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
„În situația în care contribuabilii prevăzuți la art. 59 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul fiscal care au desfășurat activitatea dependentă în alt stat pentru o perioadă mai mică decât perioada prevăzută în convenția de evitare a dublei impuneri încheiată de România cu statul în care se desfășoară activitatea își prelungesc ulterior perioada de ședere în statul respectiv peste perioada prevăzută de convenție, dreptul de impunere asupra veniturilor din salarii revine statului străin. După expirarea perioadei prevăzute în convenție, angajatorul care este rezident în România sau are sediul permanent în România nu mai calculează, nu mai reține și nu mai virează impozitul pe venitul din salarii. Contribuabilii prevăzuți la art. 59 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul fiscal datorează în statul străin impozit din prima zi pentru veniturile realizate ca urmare a desfășurării activității în acel stat." — Normele metodologice ale Codului fiscal (HG 1/2016), titlul IV, pct. 12 alin. (21) (sursă: anaf_surse/hg_1_2016_norme_cod_fiscal.txt)
„În această situație, angajatorul care este rezident în România sau are sediul permanent în România și care efectuează plata veniturilor din salarii către contribuabilii prevăzuți la art. 59 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul fiscal nu are obligația calculării, reținerii și virării impozitului pe venitul din salarii, întrucât dreptul de impunere revine statului străin în care persoana fizică își desfășoară activitatea." — Normele metodologice ale Codului fiscal (HG 1/2016), titlul IV, pct. 12 alin. (22) (sursă: anaf_surse/hg_1_2016_norme_cod_fiscal.txt)
Cele trei situații din norme:
- Detașare planificată de la început peste perioada din convenție (alin. (22)). Angajatorul român nu reține impozit pe salariu de la început.
- Detașare scurtă, prelungită apoi peste perioadă (alin. (21)). După expirarea perioadei, angajatorul nu mai reține. Salariatul datorează impozit în statul străin din prima zi de activitate acolo.
- Detașare planificată lungă, dar încheiată înainte de perioada din convenție (alin. (23)). Dreptul de impunere revine României. Impozitul nereținut pe lunile anterioare se calculează separat pe fiecare lună și se reține de angajator din salariile următoare, într-o perioadă cel mult egală cu durata detașării.
Mai trebuie avut în vedere:
- Perioada relevantă e cea din convenția cu statul respectiv.
- Dacă salariul e suportat de un sediu permanent al angajatorului român din statul străin, dreptul de impunere revine statului străin indiferent de durată (alin. (24)). Fără convenție, dreptul revine României indiferent de durată (alin. (25)).
- Regula privește impozitul pe venit. Contribuțiile sociale urmează legislația europeană de securitate socială sau acordurile bilaterale.
SC Exemplu SRL detașează în ianuarie un inginer în Germania, pentru 4 luni, și reține lunar impozitul pe salariu în România. În aprilie detașarea se prelungește până în decembrie, iar prezența depășește perioada din convenția cu Germania. După expirarea acelei perioade, SC Exemplu SRL nu mai reține impozit pe salariu în România. Inginerul datorează impozit în Germania din prima zi. Impozitul deja reținut în România pentru primele luni se analizează separat, pe baza convenției, pentru evitarea dublei impuneri.
Ce se greșește în practică
- Angajatorul continuă să rețină impozit în România după depășirea perioadei, doar pentru că actul de detașare inițial era scurt.
- Se aplică neimpozitarea automată din art. 76 alin. (4) lit. o), gândită pentru angajatorii nerezidenți, și salariaților trimiși de o firmă românească.
- Durata se calculează după actul de detașare, nu după prezența efectivă în celălalt stat.
Ce face iConta.eu
Motorul de salarizare din iConta.eu calculează statul de plată și D112 pentru salariații firmei. Modulul de deconturi și diurnă calculează partea neimpozabilă a diurnei de deplasare, în limita plafonului. Aplicația nu urmărește automat durata prezenței unui salariat detașat față de perioada din convenție și nu comută singură dreptul de impunere. Decizia de a opri reținerea impozitului, pe baza convenției și a zilelor de prezență, rămâne a contabilului.