Impozitul pe dividende pentru nerezidenți: cota aplicabilă
Dividendele plătite unui asociat nerezident nu se declară pe D205, ca cele plătite unui asociat rezident — se declară pe D207, iar cota de impozit are un temei legal separat, chiar dacă valoarea numerică a ajuns, din 2026, identică cu cea pentru rezidenți.
Temeiul legal
„b) 16% pentru veniturile din dividende prevăzute la art. 223 alin. (1) lit. a)" — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 224 alin. (4) lit. b), modificată prin Legea nr. 141/2025, art. II pct. 41, aplicabilă dividendelor distribuite începând cu 1 ianuarie 2026 (Legea 141/2025, art. VII lit. h))
Cota internă de 16% este punctul de plecare, dar nu e neapărat cea finală:
- Dacă nerezidentul este rezident al unui stat cu care România are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri, se poate aplica o cotă redusă prevăzută de acea convenție, niciodată mai mare decât cea din Codul fiscal (art. 230 alin. (1)-(2)).
- Condiția obligatorie pentru cota redusă: nerezidentul trebuie să prezinte plătitorului de venit certificatul de rezidență fiscală „în momentul plății venitului". Un certificat prezentat în cursul anului rămâne valabil și „în primele 60 de zile calendaristice din anul următor".
- Fără certificat prezentat la termen, se aplică automat cota internă din Titlul VI — 16%.
- Impozitul se calculează, se reține, se declară și se plătește de către plătitorul de venituri (firma română), conform art. 224 alin. (1).
- Obligația de declarare există și când impozitul e suportat de plătitor, nu reținut din suma plătită nerezidentului (art. 231 alin. (1^1)).
Ce se greșește în practică
- Se declară dividendul plătit unui asociat nerezident pe D205, ca și cum ar fi un beneficiar rezident — declarația corectă e D207.
- Se aplică automat cota redusă dintr-o convenție de evitare a dublei impuneri fără să existe un certificat de rezidență fiscală valabil, prezentat la momentul plății.
- Se confundă cota pentru dividende (art. 224 alin. (4) lit. b), 16%) cu cota generală pentru „orice alte venituri" ale nerezidenților (art. 224 alin. (4) lit. d), tot 16%, dar cu alt temei) sau cu cota de 50% aplicabilă plăților către state necooperante în tranzacții artificiale (art. 224 alin. (4) lit. c)).
Ce face iConta.eu
D207, în iConta, este o declarație manuală: aplicația nu are un registru de plăți către nerezidenți din care să tragă automat lista de beneficiari, iar codul de venit, actul normativ aplicabil (Cod fiscal / convenție / acord internațional) și cota de impozit se introduc de contabil, nu se calculează automat de aplicație. Nu există, așadar, riscul unei „cote hardcodate greșite" pe D207 — dar nici o verificare automată a certificatului de rezidență sau a cotei corecte din convenție.
Ce verifică efectiv aplicația: dacă în ecranul de facturare/D205 apare un beneficiar de dividende fără CNP românesc valid, acesta e tratat automat ca nerezident, iar generarea D205 pentru el este refuzată — mesajul îndrumă explicit spre D207. În schimb, modulul de decontări asociați (plata efectivă a dividendului, contabilizarea 455/457) nu are nicio logică specifică pentru asociatul nerezident: nu aplică reducerea din convenție și nu diferențiază cota internă de cota redusă — verificarea și aplicarea cotei corecte, la plată, rămân integral în sarcina contabilului.