Impozitul micro se calculează la facturat sau la încasat?
Confuzia e frecventă pentru că TVA la încasare există ca regim separat, iar mulți administratori presupun că și impozitul pe veniturile microîntreprinderilor „așteaptă" încasarea banilor. Nu e cazul: baza impozabilă se formează la momentul înregistrării contabile a venitului, indiferent dacă factura a fost sau nu achitată de client.
Temeiul legal
CF art. 53 alin. (1):
„Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursă, din care se scad: a) veniturile aferente costurilor stocurilor de produse; b) veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuție; ... j) valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării, înregistrate în contul «709»..." — sursă:
anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt:6480-6519
CF art. 51 alin. (1):
„Cota de impozit pe veniturile microîntreprinderilor este de 1%." — sursă:
anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.html
Ce înseamnă în practică „facturat, nu încasat"
Baza de calcul se citește din rulajele conturilor de venituri — 70x (venituri din vânzarea de produse/mărfuri/servicii), 75x (alte venituri din exploatare), 76x (venituri financiare) — din care se scade contul 709 (reduceri comerciale acordate ulterior facturării). Aceasta este exact baza pe care legea o numește „venituri din orice sursă", minus excepțiile enumerate la art. 53 alin. (1) lit. a)-j).
Practic: o factură emisă și înregistrată în luna martie intră în baza trimestrului I, chiar dacă clientul o achită abia în mai. Nu contează data plății, contează data înregistrării venitului conform principiului contabilității de angajament.
O microîntreprindere emite în trimestrul II facturi în valoare totală de 50.000 lei (cont 704), din care 12.000 lei rămân neîncasate la finalul trimestrului. Baza impozabilă a trimestrului II este tot 50.000 lei (presupunând că nu există alte deduceri din art. 53), iar impozitul datorat este 50.000 × 1% = 500 lei — indiferent că 12.000 lei nu au fost încă încasați.
Ce se greșește în practică
- Se scad din baza de calcul facturile neîncasate, tratând impozitul micro ca și cum ar fi „la încasare" — greșit, baza e la facturat.
- Se confundă regimul micro cu TVA la încasare (care e un regim de TVA, complet separat de impozitul pe venit).
- Se omite scăderea contului 709 (reduceri comerciale acordate ulterior facturării) din baza impozabilă.
- Se aplică o cotă veche (3%, pentru firme fără salariați) — de la 1 ianuarie 2026, cota este unic 1%, indiferent de numărul de salariați.
- Se cumulează veniturile de la începutul anului, deși fiecare trimestru se calculează independent.
Ce face iConta.eu
Motorul de calcul (core/d100.py, funcția deriva_obligatii) determină baza impozitului micro (cod obligație 121) ca venituri_trimestru × 1%, unde veniturile trimestrului sunt citite din conturile 70x/75x/76x minus 709, pentru perioada exactă a trimestrului curent — nu cumulat de la 1 ianuarie. Datele sunt preluate de d100.pull() direct din înregistrările contabile ale firmei, deci suma calculată reflectă exact baza „la facturat" impusă de art. 53 alin. (1), nu sumele încasate.