Impozitul micro se calculează la facturat sau la încasat?
Actualizat la 13.10.2026
Confuzia e frecventă pentru că TVA la încasare există ca regim separat, iar mulți administratori presupun că și impozitul pe veniturile microîntreprinderilor „așteaptă" încasarea banilor. Nu e cazul: baza impozabilă se formează la momentul înregistrării contabile a venitului, indiferent dacă factura a fost sau nu achitată de client.
Temeiul legal
CF art. 53 alin. (1):
„Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursă, din care se scad: a) veniturile aferente costurilor stocurilor de produse; b) veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuție; ... j) valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării, înregistrate în contul «709»..." — sursă: Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal
CF art. 51 alin. (1):
„Cota de impozit pe veniturile microîntreprinderilor este de 1%." — sursă: Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal
Ce înseamnă în practică „facturat, nu încasat"
Baza de calcul se citește din rulajele conturilor de venituri — 70x (venituri din vânzarea de produse/mărfuri/servicii), 75x (alte venituri din exploatare), 76x (venituri financiare) — din care se scade contul 709 (reduceri comerciale acordate ulterior facturării). Aceasta este exact baza pe care legea o numește „venituri din orice sursă", minus excepțiile enumerate la art. 53 alin. (1) lit. a)-j).
Practic: o factură emisă și înregistrată în luna martie intră în baza trimestrului I, chiar dacă clientul o achită abia în mai. Nu contează data plății, contează data înregistrării venitului conform principiului contabilității de angajament.
O microîntreprindere emite în trimestrul II facturi în valoare totală de 50.000 lei (cont 704), din care 12.000 lei rămân neîncasate la finalul trimestrului. Baza impozabilă a trimestrului II este tot 50.000 lei (presupunând că nu există alte deduceri din art. 53), iar impozitul datorat este 50.000 × 1% = 500 lei — indiferent că 12.000 lei nu au fost încă încasați.
Ce se greșește în practică
- Se scad din baza de calcul facturile neîncasate, tratând impozitul micro ca și cum ar fi „la încasare" — greșit, baza e la facturat.
- Se confundă regimul micro cu TVA la încasare (care e un regim de TVA, complet separat de impozitul pe venit).
- Se omite scăderea contului 709 (reduceri comerciale acordate ulterior facturării) din baza impozabilă.
- Se aplică o cotă veche (3%, pentru firme fără salariați) — de la 1 ianuarie 2026, cota este unic 1%, indiferent de numărul de salariați.
- Se cumulează veniturile de la începutul anului, deși fiecare trimestru se calculează independent.
Ce face iConta.eu
Motorul de calcul (funcția „calculul obligațiilor (Declarații)”) determină baza impozitului micro (cod obligație 121) ca veniturile trimestrului × 1%, unde veniturile trimestrului sunt citite din conturile 70x/75x/76x minus 709, pentru perioada exactă a trimestrului curent — nu cumulat de la 1 ianuarie. Datele sunt preluate de „preluarea datelor” direct din înregistrările contabile ale firmei, deci suma calculată reflectă exact baza „la facturat" impusă de art. 53 alin. (1), nu sumele încasate.