Impozitul pe profit la o firmă în insolvență 2026
O firmă intrată în insolvență nu trece automat, doar prin acest fapt, la impozit pe profit dacă era microîntreprindere — Codul fiscal leagă excluderea de o etapă mai avansată și mai precis definită: dizolvarea urmată de lichidare, nu insolvența ca atare.
Temeiul legal
„(1) În sensul prezentului titlu, o microîntreprindere este o persoană juridică română care îndeplinește cumulativ următoarele condiții, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent: [...] e) nu se află în dizolvare, urmată de lichidare, înregistrată în registrul comerțului sau la instanțele judecătorești, potrivit legii." — Legea 227/2015 (Codul fiscal), art. 47 alin. (1) lit. e) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Notă de onestitate: nu am găsit, în sursele consultate, o prevedere a Codului fiscal care să lege explicit intrarea în insolvență (perioadă de observație, reorganizare judiciară, sub Legea 85/2014) de o schimbare automată a regimului de impozitare a profitului. Textul găsit vizează o situație juridică diferită și mai târzie — dizolvarea urmată de lichidare. Redirecționez, așadar, spre acest temei real, cu mențiunea clară a limitării:
- Condiția de la art. 47 alin. (1) lit. e) exclude din regimul microîntreprinderilor firma aflată în dizolvare, urmată de lichidare, înregistrată la registrul comerțului sau la instanțe — o etapă juridică distinctă de simpla deschidere a procedurii insolvenței.
- Insolvența, în fazele de observație sau reorganizare judiciară (Legea 85/2014), nu e, prin ea însăși, „dizolvare urmată de lichidare" — o firmă poate fi în insolvență și în reorganizare, cu șanse de redresare, fără ca acest lucru să însemne automat că se dizolvă.
- Doar dacă procedura de insolvență evoluează spre faliment, care duce la dizolvarea și lichidarea firmei, condiția de la lit. e) devine relevantă și firma iese din regimul de impozit micro, trecând la impozit pe profit.
- Pentru firmele deja plătitoare de impozit pe profit care intră în dizolvare cu lichidare, art. 41 alin. (1) din Codul fiscal prevede o excepție de la ritmul trimestrial obișnuit: „Nu intră sub incidența acestor prevederi contribuabilii care se dizolvă cu lichidare, pentru perioada cuprinsă între prima zi a anului fiscal următor celui în care a fost deschisă procedura lichidării și data închiderii procedurii de lichidare" — o regulă separată de cea a microîntreprinderilor, aplicabilă specific perioadei de lichidare.
Ce se greșește în practică
- Se presupune că orice firmă care intră în insolvență trece automat la impozit pe profit, dacă anterior era la impozit micro — condiția din Codul fiscal vizează dizolvarea urmată de lichidare, nu insolvența în sine.
- Se confundă etapele procedurii de insolvență (observație, reorganizare judiciară, faliment) tratându-le ca fiind identice din punct de vedere fiscal — doar etapele care duc efectiv la dizolvare și lichidare afectează încadrarea la microîntreprindere.
- Se aplică regula de excepție de la art. 41 alin. (1) (valabilă pentru dizolvare cu lichidare) unei firme aflate doar în reorganizare judiciară, fără ca aceasta să fi ajuns la dizolvare — regula vizează strict perioada de lichidare, nu întreaga procedură de insolvență.
Ce face iConta.eu
iConta.eu calculează impozitul pe veniturile microîntreprinderilor sau impozitul pe profit pe baza regimului fiscal ales/atribuit firmei în aplicație, potrivit datelor introduse de utilizator. Aplicația nu verifică automat, pe baza unor date externe, dacă o firmă a intrat în insolvență sau în ce etapă a procedurii se află — încadrarea corectă, în funcție de stadiul real al insolvenței (observație, reorganizare sau dizolvare cu lichidare), rămâne o evaluare a contabilului.