Impozitul pe profit la firmele care aplică IFRS 2026
O firmă care își întocmește situațiile financiare potrivit Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) nu calculează impozitul pe profit după o formulă diferită — baza rămâne rezultatul contabil, ajustat cu elementele similare veniturilor/cheltuielilor și cu deducerile/limitările prevăzute de Codul fiscal, exact ca la o firmă care aplică reglementările contabile naționale (OMFP 1802/2014).
Temeiul legal
„Rezultatul fiscal se calculează ca diferență între veniturile și cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile, din care se scad veniturile neimpozabile și deducerile fiscale și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. [...] Rezultatul fiscal pozitiv este profit impozabil, iar rezultatul fiscal negativ este pierdere fiscală." — Legea 227/2015 (Codul fiscal), art. 19, principiul general al determinării rezultatului fiscal (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Referirea la „reglementările contabile aplicabile" din articolul de bază e cheia pentru firmele care aplică IFRS:
- Codul fiscal nu impune un standard contabil anume — pentru determinarea rezultatului fiscal, punctul de plecare e rezultatul contabil obținut potrivit reglementărilor efectiv aplicate de firmă, fie ele reglementările naționale (OMFP 1802/2014), fie IFRS (pentru entitățile care au această obligație sau opțiune, conform legislației contabile).
- Ajustările fiscale (venituri neimpozabile, cheltuieli nedeductibile, deduceri suplimentare, reportarea pierderii fiscale conform art. 31) se aplică la fel, indiferent de referențialul contabil folosit pentru situațiile financiare de bază.
- Diferența practică între cele două referențiale apare la nivelul recunoașterii și evaluării elementelor din bilanț (de exemplu, tratamentul leasingului, al instrumentelor financiare, al reevaluărilor), care pot produce rezultate contabile diferite pentru aceeași operațiune — și, implicit, o bază de plecare diferită pentru calculul fiscal, deși regulile fiscale de ajustare rămân identice.
- Firmele care trec de la reglementările naționale la IFRS (sau invers) trebuie să analizeze impactul fiscal al retratărilor contabile de tranziție, întrucât elementele înregistrate pe rezultatul reportat la trecere pot avea tratament fiscal specific.
Ce se greșește în practică
- Se presupune că IFRS „schimbă" regulile de impozit pe profit, deși IFRS influențează doar baza contabilă de la care pornește calculul, nu regulile fiscale de ajustare din Codul fiscal.
- Se omite analiza fiscală a diferențelor de recunoaștere/evaluare specifice IFRS (leasing, instrumente financiare) care pot genera venituri sau cheltuieli contabile fără corespondent direct în regulile clasice, necesitând o ajustare fiscală distinctă.
- Se tratează elementele din retratarea de tranziție la IFRS ca fiind automat neimpozabile, fără verificarea regimului lor fiscal specific.
Ce face iConta.eu
iConta.eu e construit pentru contabilitatea ținută potrivit reglementărilor contabile naționale (OMFP 1802/2014), format uzual pentru IMM-uri; aplicația nu oferă un modul dedicat pentru situații financiare întocmite potrivit IFRS și nu automatizează ajustările fiscale specifice diferențelor de recunoaștere/evaluare dintre IFRS și reglementările naționale.