Impozitul pe profit la IFN: particularitățile în vigoare în 2026
O instituție financiară nebancară (IFN) calculează impozitul pe profit după regulile generale: rezultat fiscal, cota de 16% și declarația D101. Codul fiscal are însă trei reguli care o tratează diferit față de o firmă obișnuită. Toate trei țin de natura activității de creditare.
1. Ajustările pentru pierderi așteptate sunt deductibile
Codul fiscal art. 26 alin. (1) lit. f) permite deducerea ajustărilor pentru pierderi așteptate înregistrate potrivit reglementărilor contabile conforme cu IFRS. Beneficiază IFN-urile și sucursalele din România ale IFN-urilor străine înscrise în Registrul general. Ajustările trebuie să privească următoarele categorii de active:
- credite acordate clientelei, alta decât instituțiile de credit, cu excepția operațiunilor fără recurs;
- valori de recuperat de la clientelă, alta decât instituțiile de credit;
- creanțe din operațiuni reverse repo cu clientela, alta decât instituțiile de credit;
- creanțe din leasing financiar, cu excepția celor în relație cu instituțiile de credit.
Diferența față de o firmă obișnuită este importantă. O firmă obișnuită deduce ajustările pentru creanțe comerciale doar în limita a 30%, și doar dacă creanța e neîncasată de peste 270 de zile, negarantată și de la o persoană neafiliată (art. 26 alin. (1) lit. c)). Pentru IFN, lit. c) nu se aplică ajustărilor care intră sub lit. f), pentru că textul le exclude expres.
Reversul regulii: când o ajustare dedusă anterior se reduce sau se anulează, suma devine venit impozabil (art. 26 alin. (5)).
2. Nu se aplică plafonul de 500.000 euro pentru dobânzile de la afiliați
Costurile excedentare ale îndatorării sunt deductibile până la plafonul de 1.000.000 euro, plus 30% din baza de calcul (art. 40^2 alin. (1) și (4)). Pentru firmele obișnuite există și un plafon separat, de 500.000 euro, pentru costurile care provin din tranzacții cu persoane afiliate. Art. 40^2 alin. (4) spune expres că acest plafon de 500.000 euro nu se aplică instituțiilor financiare nebancare, sucursalelor lor din România, instituțiilor de credit și întreprinderilor de investiții. Pentru un IFN finanțat de societatea-mamă, această excepție are efect direct asupra dobânzii deductibile.
Plafonul general de 1.000.000 euro și limita de 30% rămân aplicabile. Suma nedeductibilă se reportează fără limită de timp (art. 40^2 alin. (7)).
3. Impozitul suplimentar al băncilor nu se aplică
Impozitul specific pe cifra de afaceri de la art. 46^1, cu cota de 4% pentru 2026, privește doar instituțiile de credit, adică persoanele juridice române și sucursalele din România ale instituțiilor de credit străine. Un IFN nu intră în această categorie și rămâne doar pe impozitul pe profit de 16%.
Alte reguli aplicabile tuturor firmelor
- Creanțele vândute: pierderea netă din vânzarea unei creanțe (preț de cesiune minus valoarea creanței) este deductibilă doar 30% (art. 25 alin. (10)). Regula specială pentru creanțele acoperite de ajustări, de la același alineat, privește instituțiile de credit, nu IFN-urile.
- Rezervele fiscale din 2026: rezervele fiscale constituite începând cu anul fiscal 2026 potrivit art. 22 alin. (5) sunt blocate 5 ani (art. 26 alin. (9^1), introdus prin OUG 8/2026).
Pași practici pentru contabil
- Verifică dacă IFN-ul este înscris în Registrul general. Scutirea de la lit. f) depinde de această condiție.
- Împarte ajustările pe cele patru categorii de active și scoate operațiunile fără recurs.
- Ține evidența separată a ajustărilor deduse, ca reluările să fie impozitate corect.
- Calculează limita de la art. 40^2 fără plafonul pentru afiliați, dar cu plafonul general de 1.000.000 euro și cu limita de 30%.
De reținut
- Ajustările IFRS pentru pierderi așteptate sunt deductibile pentru IFN-urile din Registrul general, pe categoriile de active prevăzute de lit. f).
- Plafonul de 500.000 euro pentru dobânzile de la afiliați nu se aplică IFN-urilor.
- Impozitul de 4% pe cifra de afaceri se aplică doar băncilor, nu și IFN-urilor.