Impozitul pe profit pentru societățile de asigurare: particularități

O societate de asigurare sau de reasigurare plătește obligatoriu impozit pe profit de 16% și nu poate aplica regimul micro. Rezultatul ei fiscal are o regulă proprie pentru rezervele tehnice. Restul regulilor sunt cele generale.

Excluderea din regimul micro

Codul fiscal art. 47 alin. (3) lit. g) exclude din regimul micro persoanele juridice române care desfășoară activități de asigurare și reasigurare, pe cele de pe piața de capital, precum și intermediarii și distribuitorii din aceste domenii. Există o singură excepție: intermediarii secundari de asigurări sau reasigurări, dacă veniturile din distribuția de asigurări reprezintă cel mult 15% din veniturile lor totale. De exemplu, o agenție de turism care vinde și polițe de călătorie, cu comisioane sub 15% din venituri, poate rămâne micro dacă îndeplinește celelalte condiții de la art. 47.

Rezervele tehnice: deductibile, cu două limitări

Art. 26 alin. (1) lit. g) permite deducerea „rezervele tehnice constituite de societățile de asigurare și reasigurare, potrivit prevederilor legale de organizare și funcționare, cu excepția rezervei de egalizare”. Rezultă trei reguli:

• Temeiul constituirii: se deduc doar rezervele constituite după legea specială a sectorului. Cea contabilă nu este suficientă.
• Rezerva de egalizare nu este deductibilă, chiar dacă legea sectorială o cere.
• Reasigurarea: pentru contractele cedate în reasigurare, rezervele se diminuează astfel încât să acopere doar partea de risc care rămâne la asigurător.

Exemplu. Un asigurător constituie rezerve tehnice de 10.000.000 lei, dintre care 800.000 lei sunt rezervă de egalizare. Pentru un contract cedat în proporție de 40% în reasigurare, rezerva aferentă este de 2.000.000 lei. Deductibilă este doar partea care corespunde riscului păstrat, adică 1.200.000 lei. Suma deductibilă totală este 10.000.000 − 800.000 − 800.000 = 8.400.000 lei.

Când o rezervă dedusă anterior se reduce sau se anulează, suma se impozitează ca venit sau element similar veniturilor, indiferent de motiv (art. 26 alin. (5)).

Alte particularități

• Plafonul pentru dobânzi: limitele de la art. 40^2 (1.000.000 euro plus 30% din baza de calcul și plafonul de 500.000 euro pentru afiliați) se aplică și asigurătorilor. Exceptarea de la plafonul pentru afiliați privește instituțiile de credit, IFN-urile și întreprinderile de investiții. Asigurătorii nu sunt pe această listă (art. 40^2 alin. (4)).
• Nu datorează impozitul suplimentar al băncilor: impozitul pe cifra de afaceri de la art. 46^1 privește doar instituțiile de credit.
• Fondul de garantare a asiguraților nu plătește impozit pe profit (art. 13 alin. (2) lit. g^1)). Contribuțiile datorate de asigurători către fond sunt cheltuieli „reglementate prin acte normative în vigoare”, deci deductibile după regula generală (art. 25 alin. (1); HG 1/2016, pct. 13 alin. (2)). Mărimea contribuției este stabilită de legea specială a fondului.
• Despăgubirile plătite clienților sunt cheltuieli ale activității curente și se deduc după regula generală de la art. 25 alin. (1).

Pași practici pentru contabil

1. Împarte rezervele tehnice pe categorii și scoate rezerva de egalizare din suma deductibilă.
2. Pentru fiecare tratat de reasigurare, calculează partea de risc păstrată și ajustează rezerva deductibilă.
3. Urmărește separat rezervele deduse, pentru ca diminuările lor să fie impozitate corect.
4. Verifică anual intermediarii care vor să rămână micro: veniturile din distribuția de asigurări trebuie să fie cel mult 15% din total.

De reținut

• Asigurătorii, reasigurătorii și intermediarii lor sunt pe impozit pe profit. Excepție fac intermediarii secundari cu venituri din asigurări de cel mult 15%.
• Rezervele tehnice sunt deductibile, cu excepția rezervei de egalizare, după ce se scade partea cedată în reasigurare.
• Plafonul de 500.000 euro pentru dobânzile de la afiliați se aplică și asigurătorilor.

Toate ghidurile · ← iConta.eu · Termeni și condiții