Indemnizația de concediere: contribuții și impozit
Sumele plătite unui salariat la încetarea contractului — cunoscute în practică drept „plăți compensatorii" sau „salarii compensatorii" — sunt, contrar unei percepții des întâlnite, tratate fiscal exact ca salariul obișnuit: intră atât în baza de calcul a CAS, cât și a CASS, și rămân supuse integral impozitului pe venit. Nu există, pentru plățile compensatorii suportate de angajator potrivit contractului colectiv sau individual de muncă, nicio scutire de contribuții sociale.
Temeiul legal
„(1) Baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale, în cazul persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, o reprezintă câștigul brut realizat din salarii și venituri asimilate salariilor, în țară și în alte state, [...] care include: [...] q) veniturile reprezentând plăți compensatorii suportate de angajator potrivit contractului colectiv sau individual de muncă." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 139 alin. (1) lit. q) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
„(1) Baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate, în cazul persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, în țară și în străinătate, [...] o reprezintă câștigul brut care include: [...] ș) veniturile reprezentând plăți compensatorii suportate de angajator potrivit contractului colectiv sau individual de muncă." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 157 alin. (1) lit. ș) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
- Atenție la formularea exactă a textului: art. 139 alin. (1) și art. 157 alin. (1) nu sunt liste de venituri scutite — sunt liste de venituri care intră în baza lunară de calcul a CAS, respectiv a CASS. Plățile compensatorii suportate de angajator potrivit contractului colectiv sau individual de muncă apar explicit în ambele liste, la lit. q), respectiv lit. ș).
- Prin urmare, indemnizația/salariul compensatoriu plătit de angajator la încetarea contractului (de exemplu la o restructurare, cu temei în CCM sau CIM) se supune CAS (25%) și CASS (10%), exact ca restul venitului brut din luna respectivă.
- Rămâne, de asemenea, supus impozitului pe venit (10%) — nefiind menționat printre veniturile neimpozabile din salarii.
- Excluderea din baza CAS/CASS pentru „plăți compensatorii" există în lege, dar pentru alte categorii de beneficiari, nu pentru cea suportată de angajator potrivit CCM/CIM: art. 157 alin. (1) lit. r) și s) vizează ajutoarele și plățile compensatorii acordate personalului militar, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special la trecerea în rezervă/retragere, iar art. 141 din Codul fiscal reglementează separat plățile compensatorii suportate din bugetul asigurărilor pentru șomaj (nu de angajator).
Ce se greșește în practică
- Se presupune că orice „plată compensatorie"/„salariu compensatoriu" e automat scutit de CAS și CASS — de fapt, legea prevede exact opusul pentru cea suportată de angajator potrivit CCM/CIM: art. 139 alin. (1) lit. q) și art. 157 alin. (1) lit. ș) o includ explicit în baza ambelor contribuții.
- Se citește un text de lege trunchiat sau parafrazat („sunt scutite...", „nu se cuprind...") fără verificarea directă a formulării reale a articolului — aici formularea corectă e „baza [...] o reprezintă câștigul brut care include", nu o listă de excepții.
- Se confundă regimul plăților compensatorii suportate de angajator (incluse în CAS/CASS) cu cel al plăților compensatorii suportate din bugetul asigurărilor pentru șomaj sau cu cel al personalului militar/polițiștilor la trecerea în rezervă (categorii cu reguli proprii, distincte).
- Se rețin contribuții doar pe partea de impozit, omițând CAS/CASS, din convingerea greșită că indemnizația de concediere e „doar impozabilă".
Ce face iConta.eu
La data acestui ghid, nu am găsit în modulul de salarizare al iConta.eu un câmp sau o funcție dedicată explicit „indemnizației de concediere"/„plăților compensatorii" — motorul de salarizare calculează CAS și CASS pe baza constantelor generale (CAS 25%, CASS 10%), aplicate venitului brut introdus pentru fiecare salariat. O sumă introdusă ca venit brut obișnuit al lunii respective ar fi supusă, corect, atât CAS și CASS, cât și impozitului — dar identificarea unei sume ca fiind „plată compensatorie" (informație relevantă mai degrabă pentru evidența internă și eventuale excepții din alte categorii, cum sunt cele de la art. 157 alin. (1) lit. r)-s)) rămâne, în acest moment, în sarcina contabilului.