Lege fiscală neclară: când se interpretează în favoarea contribuabilului?
Un text fiscal neclar se interpretează în favoarea contribuabilului numai după ce au fost aplicate, în ordine, celelalte cinci reguli de interpretare din Codul de procedură fiscală (Legea 207/2015) și textul a rămas tot neclar. Regula favorabilă e ultima treaptă, nu prima. Nu ajunge să arăți că textul admite și o lectură avantajoasă pentru firmă.
În practică, regula contează la inspecția fiscală și în contestație. Organul fiscal poate alege interpretarea restrictivă, iar apărarea are șanse doar dacă arată concret că treptele anterioare nu au lămurit textul.
Temeiul legal
„(6) Dacă după aplicarea regulilor de interpretare prevăzute la alin. (1) - (5), prevederile legislației fiscale rămân neclare, acestea se interpretează în favoarea contribuabilului/plătitorului." — Codul de procedură fiscală (Legea 207/2015), art. 13 alin. (6) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
„(2) în cazul în care voința legiuitorului nu reiese clar din textul legii, la stabilirea voinței legiuitorului se ține seama de scopul emiterii actului normativ astfel cum acesta reiese din documentele publice ce însoțesc actul normativ în procesul de elaborare, dezbatere și aprobare. (3) Prevederile legislației fiscale se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înțelesul ce rezultă din ansamblul legii. (4) Prevederile legislației fiscale susceptibile de mai multe înțelesuri se interpretează în sensul în care corespund cel mai bine obiectului și scopului legii. (5) Prevederile legislației fiscale se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul." — Codul de procedură fiscală (Legea 207/2015), art. 13 alin. (2)-(5) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
„(4) Buna-credință a contribuabililor se prezumă până când organul fiscal dovedește contrariul." — Codul de procedură fiscală (Legea 207/2015), art. 12 alin. (4) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
Ordinea în care se aplică regulile:
- Voința legiuitorului, așa cum reiese din lege (alin. (1)). Se pornește de la textul însuși.
- Scopul actului, din documentele publice (alin. (2)). Se citesc expunerea de motive, nota de fundamentare și dezbaterile, adică documentele care însoțesc actul la elaborare și aprobare.
- Interpretarea sistematică (alin. (3)). Articolul se citește împreună cu restul legii, nu izolat.
- Sensul cel mai apropiat de obiectul și scopul legii (alin. (4)), când textul are mai multe înțelesuri.
- Efectul util (alin. (5)). Se alege sensul care produce efecte, nu pe cel care golește norma de conținut.
- Abia apoi, sensul favorabil contribuabilului (alin. (6)), dacă neclaritatea persistă.
Două precizări:
- Regula privește textul legii, nu faptele. Art. 13 vorbește despre „prevederile legislației fiscale". Îndoielile despre ce s-a întâmplat efectiv într-o tranzacție se lămuresc prin probe, nu prin alin. (6).
- Deciziile Comisiei fiscale centrale. Pentru aplicarea unitară a Codului fiscal și a Codului de procedură fiscală, Comisia fiscală centrală elaborează decizii, care se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor și se publică în Monitorul Oficial (art. 5 alin. (3) și (7)). Dacă o astfel de decizie a lămurit textul, neclaritatea nu mai poate fi invocată la fel de ușor. Verificați întâi dacă există una.
Prezumția de bună-credință din art. 12 alin. (4) nu înlocuiește regula de interpretare. Ea susține însă contribuabilul care a aplicat cu bună-credință o lectură rezonabilă a unui text ambiguu.
SC Exemplu SRL a tratat o cheltuială de 20.000 lei după o lectură a unui text pe care inspectorii îl citesc altfel. Diferența de impozit în joc este de 3.200 lei.
Apărarea, structurată pe trepte: - textul admite ambele lecturi (alin. (1)); - expunerea de motive a actului nu tranșează problema (alin. (2)); - articolele vecine din aceeași lege nu indică un sens anume (alin. (3)); - ambele lecturi sunt compatibile cu scopul legii și ambele produc efecte (alin. (4)-(5)); - nu există o decizie a Comisiei fiscale centrale pe subiect.
Concluzia apărării: textul rămâne neclar, deci se aplică alin. (6), iar cei 3.200 lei nu ar trebui datorați; decizia finală aparține organului de soluționare sau instanței. Dacă una dintre trepte lămurește textul, argumentul cade.
Ce se greșește în practică
- Se invocă direct alin. (6), fără parcurgerea treptelor (1)-(5). Un argument de tipul „textul e neclar, deci câștig" este respins de regulă.
- Se confundă textul neclar cu textul nefavorabil. Un text clar, dar împovărător, nu intră sub alin. (6).
- Nu se caută deciziile Comisiei fiscale centrale publicate în Monitorul Oficial.
- Regula se folosește pentru stări de fapt incerte, deși ea privește interpretarea legii.
- Interpretarea aleasă la momentul înregistrării nu se documentează. La control, după câțiva ani, raționamentul nu mai poate fi reconstituit.
Ce face iConta.eu
iConta.eu nu decide în locul contabilului cum se interpretează un text neclar. Alegerile care țin de încadrare rămân date introduse de contabil: regimul fiscal din vectorul fiscal al firmei sau tipul de venit ales din nomenclator în D207. Argumentarea interpretării, dosarul cu documentele publice ale actului și eventuala contestație le pregătește contabilul. Corespondența cu ANAF pe subiect poate fi înregistrată în registratura aplicației, cu număr și dată.