Legea comerțului online: obligații pentru firmele din RO
Nu există în legislația română un act unic numit „legea comerțului online". Redirecționăm onest către cel mai apropiat temei real, care privește o categorie specifică: obligațiile de raportare ale operatorilor de platforme digitale către autoritatea fiscală (regimul cunoscut internațional ca DAC7), transpus în Codul de procedură fiscală.
Temeiul legal
„Operatorii de platforme cărora le revine obligația de raportare trebuie să îndeplinească procedurile de diligență fiscală și de raportare prevăzute în secțiunile II și III din anexa nr. 5. [...] autoritatea competentă din România comunică, prin intermediul schimbului automat [...] următoarele informații referitoare la fiecare Vânzător raportabil: [...] Contraprestația totală plătită sau creditată în fiecare trimestru al Perioadei de raportare și numărul de Activități relevante pentru care aceasta a fost plătită sau creditată [...]." — Legea nr. 207/2015, art. 291^5 alin. (1)-(2) (sursă: anaf_surse/legea_207_2015_consolidat.txt)
Ce înseamnă concret acest regim pentru firmele din România:
- Obligația de raportare descrisă aici vizează Operatorii de platforme — firmele care administrează o platformă digitală prin care terți (vânzători) își vând bunuri sau servicii (marketplace-uri, platforme de intermediere, inclusiv închiriere de bunuri imobile) — nu orice firmă care vinde online prin propriul site.
- Operatorul de platformă raportabil trebuie să colecteze și să transmită ANAF, trimestrial, date despre fiecare vânzător care tranzacționează prin platformă: identitate, cont financiar, contraprestația totală încasată prin platformă și numărul de tranzacții.
- Pentru o firmă care doar vinde produse prin propriul magazin online (nu operează o platformă pentru terți), obligațiile fiscale rămân cele generale — TVA, facturare electronică, case de marcat conectate, declarații de venit/profit — reglementate de actele generale din Codul fiscal, nu de un regim special „de comerț online".
- Dacă o firmă vinde prin intermediul unor platforme/marketplace-uri (ea fiind „Vânzătorul raportabil"), datele ei de tranzacționare pe acele platforme ajung oricum la ANAF prin obligația de raportare a operatorului platformei, conform textului de mai sus — un motiv suplimentar ca veniturile declarate fiscal să corespundă cu ce raportează platforma.
Ce se greșește în practică
- Se caută un act normativ unic, „legea comerțului online", pentru a obține o listă completă de obligații — un asemenea act nu există; obligațiile relevante sunt distribuite în Codul fiscal (TVA, case de marcat, facturare), Codul de procedură fiscală (raportare DAC7 pentru operatorii de platforme) și reglementări sectoriale conexe (protecția consumatorului, GDPR).
- Se confundă „a vinde online, prin propriul site" cu „a opera o platformă digitală" — doar a doua categorie intră sub incidența obligațiilor de raportare DAC7 de la art. 291^5.
- Se ignoră faptul că vânzările unei firme prin marketplace-uri terțe sunt deja vizibile la ANAF prin raportarea operatorului de platformă — o discrepanță între venitul declarat de firmă și contraprestația raportată de platformă e ușor de detectat automat.
Ce face iConta.eu
iConta.eu nu gestionează, la data acestui ghid, obligațiile de raportare specifice unui operator de platformă digitală (regimul DAC7) — aplicația acoperă obligațiile fiscale generale ale unei firme care vinde, inclusiv online: facturare, TVA, integrare cu casele de marcat și declarațiile fiscale periodice, indiferent de canalul de vânzare (magazin fizic, propriu site sau marketplace terț).