Lucrezi într-un stat fără acord de securitate socială, la o firmă de acolo: datorezi CAS și CASS în România?
Nu, pentru salariul respectiv. Normele Codului fiscal spun expres că persoana care desfășoară activitate dependentă într-un stat din afara regulamentelor europene de securitate socială și cu care România nu are acord de securitate socială, la un angajator din acel stat care nu are sediu social, sediu permanent sau reprezentanță în România, nu are calitatea de contribuabil la sistemul public de pensii și nici la sistemul de asigurări sociale de sănătate din România. Pentru acel salariu nu se datorează CAS, nici CASS.
Regula are trei condiții cumulative, și toate trei trebuie verificate: statul în care se lucrează, angajatorul care e din acel stat și lipsa oricărei prezențe a angajatorului în România.
Temeiul legal
„persoanele fizice care desfășoară activitate dependentă într-un stat care nu intră sub incidența legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale și a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, la angajatori din aceste state, care nu au sediu social, sediu permanent sau reprezentanță în România, nu au calitatea de contribuabili/plătitori de venit la sistemul public de pensii din România." — HG 1/2016 (Normele metodologice ale Codului fiscal), Titlul V, pct. 2 alin. (3) (sursă: anaf_surse/hg_1_2016_norme_cod_fiscal.txt)
„(6) În sensul art. 153 alin. (1) lit. a)-d) din Codul fiscal, persoanele fizice care desfășoară activitate dependentă într-un stat care nu intră sub incidența legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale și a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, la angajatori din aceste state, care nu au sediu social, sediu permanent sau reprezentanță în România, nu au calitatea de contribuabili/plătitori de venit la sistemul de asigurări sociale de sănătate din România." — HG 1/2016 (Normele metodologice ale Codului fiscal), Titlul V, pct. 9 alin. (6) (sursă: anaf_surse/hg_1_2016_norme_cod_fiscal.txt)
„Următoarele persoane au calitatea de contribuabili/plătitori de venit la sistemul public de pensii, cu respectarea legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, după caz:" — Legea 227/2015 (Codul fiscal), art. 136 (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Cum se aplică:
- Statul: nu e stat membru UE, SEE sau Elveția și nici un stat cu care România are acord bilateral de securitate socială. Pentru aceste state se aplică regulamentele europene sau acordul, iar răspunsul poate fi altul.
- Angajatorul: e din acel stat și nu are în România sediu social, sediu permanent sau reprezentanță. Dacă are, analiza se schimbă.
- Venitul: excluderea privește salariul obținut în aceste condiții. Pentru alte venituri realizate de persoană, de exemplu chirii, dividende sau activități independente, CAS și CASS se stabilesc separat, după regulile fiecărei categorii.
- Impozitul pe venit: e o întrebare diferită. Dacă salariul se impozitează în România se stabilește după rezidența fiscală și după convenția de evitare a dublei impuneri, nu după regulile de mai sus.
Codul fiscal în vigoare definește contribuabilii la pensii (art. 136) și la sănătate (art. 153 alin. (1)) cu respectarea legislației europene și a acordurilor de securitate socială. Normele citate precizează situația în care niciunul dintre acestea nu se aplică și nu există nicio legătură a angajatorului cu România.
Un inginer român lucrează în baza unui contract de muncă la o firmă dintr-un stat din afara UE, cu care România nu are acord de securitate socială. Firma nu are sediu, sediu permanent sau reprezentanță în România. Pentru acest salariu, inginerul nu datorează CAS și CASS în România. Separat, el încasează chirie pentru un apartament din București. Pentru acest venit, obligațiile se stabilesc după regulile pentru cedarea folosinței bunurilor.
Ce se greșește în practică
- Regula se aplică și pentru state din UE sau pentru state cu acord bilateral, unde decid regulamentele europene ori acordul.
- Nu se verifică dacă angajatorul străin are în România o reprezentanță sau un sediu permanent.
- Din lipsa CAS și CASS pe salariu se trage concluzia că persoana nu are nicio obligație de contribuții, deși alte venituri pot atrage CASS.
- Excluderea de la contribuții e confundată cu neimpozitarea salariului, care se analizează separat.
Ce face iConta.eu
iConta.eu calculează contribuțiile pentru salariații firmelor din portofoliu și generează D112, pe baza statului de plată. Pentru persoanele fizice cu venituri proprii, aplicația are declarația unică D212. Aplicația nu stabilește singură dacă o persoană care lucrează în străinătate are sau nu calitatea de contribuabil în România. Încadrarea rămâne decizia contabilului, pe baza contractului de muncă și a situației angajatorului.