Marfa distrusă la inventar — rămâne deductibilă TVA-ul de la achiziție?
Când o marfă se dovedește la inventar distrusă, alterată sau expirată, întrebarea care contează fiscal nu e "s-a pierdut marfa?", ci "poți dovedi cum s-a pierdut?". Răspunsul decide dacă TVA-ul deja dedus la achiziție rămâne câștigat sau trebuie ajustat, trecând din taxă recuperabilă în cost efectiv.
Temeiul legal
CF (Legea 227/2015) art. 304 alin. (1) lit. c): „persoana impozabilă își pierde sau câștiga dreptul de deducere a taxei pentru bunurile mobile nelivrate și serviciile neutilizate."
art. 304 alin. (2) lit. a): „Nu se ajustează deducerea inițială a taxei în cazul: a) bunurilor distruse, pierdute sau furate, în condițiile în care aceste situații sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător de persoana impozabilă. În cazul bunurilor furate, persoana impozabilă demonstrează furtul bunurilor pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare."
HG 1/2016 (Norme CF) pct. 78 alin. (6) lit. a): „persoana impozabilă realizează o ajustare pozitivă sau, după caz, trebuie să efectueze o ajustare negativă a taxei deductibile în situații precum: a) bunuri lipsă în gestiune din alte cauze decât cele prevăzute la art. 304 alin. (2) din Codul fiscal."
pct. 78 alin. (10): situații exceptate, exemplificativ: calamități naturale/forță majoră demonstrate; „bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate și pentru care se face dovada distrugerii"; „pierderile tehnologice... în limitele stabilite"; „perisabilitățile, în limitele stabilite prin lege."
pct. 78 alin. (12): „Obligația de a demonstra sau confirma în mod corespunzător că bunurile au fost distruse, pierdute sau furate... revine persoanei impozabile."
Cele două scenarii posibile
Distrugerea e demonstrată corespunzător. Dacă marfa distrusă se încadrează la una din situațiile de la pct. 78 alin. (10) — degradare calitativă cu dovadă de distrugere, calamitate demonstrată, perisabilitate sau pierdere tehnologică în limitele legale — TVA dedusă inițial la achiziție rămâne câștigată. Nu se face nicio ajustare; marfa se descarcă din gestiune la valoarea contabilă, atât.
Distrugerea nu e demonstrată, sau proba lipsește. Fără dovadă corespunzătoare, lipsa cade sub regula generală de la pct. 78 alin. (6) lit. a): TVA deductibilă aferentă costului mărfii lipsă trebuie ajustată prin 635 = 4426, cu comentariul „ajustare art. 304". Practic, taxa care era recuperabilă devine cost.
Obligația de a face dovada e integral a contribuabilului (pct. 78 alin. 12) — ANAF nu trebuie să demonstreze contrariul, ci constată doar dacă dovada există și e suficientă.
Ce se greșește în practică
- Se presupune că orice marfă "evident stricată" scapă automat de ajustare. Legea cere dovadă de distrugere, nu doar constatarea vizuală a stării mărfii într-un proces-verbal intern.
- Se crede că o marfă asigurată e automat scutită de ajustare. Legea nu menționează asigurarea ca temei separat de excepție — asigurarea poate servi cel mult ca document suplimentar pentru unul din cazurile enumerate la pct. 78 alin. (10), nu ca temei de sine stătător.
- Se face ajustarea pe valoarea de vânzare sau pe valoarea de înlocuire a mărfii, nu pe costul de achiziție pentru care s-a exercitat efectiv deducerea inițială.
Ce face iConta.eu
La înregistrarea unei lipse neimputabile, aplicația aplică ajustarea TVA deductibile (635 = 4426) pe costul mărfii lipsă atunci când distrugerea, pierderea sau furtul nu sunt marcate ca fiind confirmate, și nu aplică nicio ajustare atunci când sunt marcate ca fiind confirmate. Cota de TVA folosită la ajustare e un parametru obligatoriu, fără valoare implicită. Documentele care susțin confirmarea — dovada distrugerii, actele judiciare pentru furt, dovada calamității — rămân de stabilit și de păstrat separat, în afara aplicației.