Marfă de la un furnizor din afara UE, vămuită în alt stat de o casă de expediții: cum o declar în D390?
Situația este frecventă. Furnizorul este din China, Turcia sau SUA, iar marfa intră în UE printr-un alt stat membru. Acolo o casă de expediții face importul și apoi declară, sub propriul cod de TVA, livrarea intracomunitară către tine. În D390 declari o achiziție intracomunitară cu tipul A. La denumire trece furnizorul extracomunitar, iar la cod trece codul de TVA al casei de expediții din statul importului (OPANAF 705/2020, anexa 2, Nota 3).
Ce spune norma
Nota 3 din instrucțiunile anexei la formularul 390 VIES tratează furnizorii nestabiliți în UE care au un reprezentant fiscal în statul membru din care pleacă transportul. Pentru ei se trece „la rubrica "Denumire operator intracomunitar" […] denumirea furnizorului (nu a reprezentantului fiscal), iar la rubrica "Cod operator intracomunitar" […] codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit persoanei străine prin reprezentant fiscal”.
Aceeași notă extinde regula la cazul casei de expediții: „Similar se procedează şi în situaţia în care furnizorul nestabilit în Uniunea Europeană nu şi-a desemnat un reprezentant fiscal în statul membru în care începe transportul, dar prin aplicarea de către unele state membre a măsurilor de simplificare a declarării importurilor, respectiv o reprezentare globală de către o societate care poate fi, de exemplu, o societate de expediţie/transport, operatorul extracomunitar se consideră reprezentat fiscal de societatea respectivă.”
Exemplul din normă
Instrucțiunile dau chiar schema A/B/C: - societatea A, dintr-un stat din afara UE (X), vinde bunuri societății B din România; - societatea de expediție C importă bunurile într-un stat membru (Y); - C declară apoi, în numele lui A, dar sub propriul cod de TVA, livrarea intracomunitară din Y către România.
Concluzia normei este că C este considerată reprezentant fiscal. În D390 al lui B, la denumire apare A, iar la cod apare „codul din statul membru (Y) al societăţii de expediţie "C" care a declarat livrarea intracomunitară”.
Cum completezi rândul
Să presupunem că firma ta primește din Olanda mărfuri de 45.000 lei, cumpărate de la un producător chinez. Importul în Olanda și livrarea intracomunitară sunt declarate de o casă de expediții olandeză. - Țara: NL, adică statul care a emis codul folosit; - Cod operator intracomunitar: codul olandez de TVA al casei de expediții; - Denumire: producătorul chinez; - Tip operațiune: A; - Baza impozabilă: 45.000 lei, în luna în care intervine exigibilitatea achiziției intracomunitare.
La codul A, instrucțiunile cer suma achizițiilor „pe fiecare furnizor”, pentru care declarantul datorează taxa conform art. 308 din Codul fiscal. Totalul se raportează pe perechea furnizor–cod, pe fiecare lună.
Ce verifici înainte să declari
- Din documentele de transport și din factură, stabilește cine a declarat livrarea intracomunitară din statul importului și sub ce cod.
- Nu trece casa de expediții la denumire. Numele ei nu apare nicăieri pe rând, doar codul ei.
- Nu trata operațiunea ca import în România dacă vămuirea s-a făcut în alt stat membru și marfa a venit apoi în regim intracomunitar.
- Păstrează în dosarul operațiunii documentele care arată codul folosit de expeditor.
- Dacă ai declarat greșit, corectezi printr-o declarație rectificativă pentru acea lună, nu prin înscrierea „0” la baza impozabilă (OPANAF 705/2020, anexa 2, secțiunea I).
De reținut
- Tipul este A, achiziție intracomunitară de bunuri.
- La denumire trece furnizorul extracomunitar, iar la cod trece codul de TVA al casei de expediții din statul importului.
- Norma consideră casa de expediții reprezentant fiscal al furnizorului, chiar fără o desemnare formală.
- Țara de pe rând este statul membru care a emis codul casei de expediții.