Micro pentru firmă care plătește redevențe
O microîntreprindere poate plăti redevențe fără să-și piardă regimul: nicio condiție din Codul fiscal art. 47 alin. (1) nu privește cheltuielile firmei. Dar redevența plătită nu reduce impozitul de 1%. Iar dacă beneficiarul e o firmă sau o persoană din străinătate, firma micro trebuie să calculeze, să rețină și să plătească impozitul datorat de nerezident, ca orice alt plătitor de venit.
Ce este redevență
Codul fiscal art. 7 pct. 36 alin. (1) definește redevența ca plată pentru folosirea ori dreptul de folosință al unui drept de autor, brevet, licență, marcă, franciză, software, know-how, echipament industrial, comercial sau științific ori al numelui sau imaginii unei persoane. Alin. (2) exclude, printre altele, plățile pentru software cumpărat exclusiv pentru a fi folosit, inclusiv instalarea, implementarea și actualizarea lui. Încadrarea contractului e primul lucru de verificat: o licență de utilizare a unui program nu e automat redevență.
Impozitul micro nu scade
Baza impozitului micro o constituie „veniturile din orice sursă”, din care se scad doar veniturile enumerate la Codul fiscal art. 53 alin. (1). Cheltuielile nu apar în calcul. Redevența se înregistrează în contabilitate, dar nu modifică impozitul micro. Contează ca cheltuială deductibilă doar dacă firma devine plătitoare de impozit pe profit.
Plata către un nerezident: reținerea la sursă
Codul fiscal art. 223 alin. (1) lit. d) include redevențele plătite de un rezident printre veniturile impozabile obținute din România de nerezidenți. Potrivit art. 224 alin. (1), impozitul se calculează, se reține, se declară și se plătește de plătitorul venitului. Regimul micro al firmei nu schimbă nimic aici.
- Cota: 16% din venitul brut pentru persoane juridice (art. 224 alin. (4) lit. d)), respectiv 10% pentru persoane fizice rezidente în UE sau într-un stat cu convenție (lit. c^1)).
- Termenul: impozitul se reține la plată și se declară și se plătește până la 25 inclusiv a lunii următoare. Se calculează la cursul BNR din ziua plății (art. 224 alin. (5)).
- Convenția: se aplică cota mai favorabilă din convenția de evitare a dublei impuneri doar dacă nerezidentul prezintă la data plății certificatul de rezidență fiscală (art. 230 alin. (1)-(2)).
Scutirea UE: atenție la condiția de plătitor
Codul fiscal art. 255 scutește redevențele plătite între societăți asociate din state membre, cu o participare directă de minimum 25% (art. 258 lit. b)). Condițiile trebuie dovedite la data plății printr-o atestare; altfel se reține impozitul (art. 255 alin. (11)). Scutirea cere ca participarea minimă să fie menținută cel puțin 2 ani (alin. (10)).
Pentru o firmă micro mai e un punct de verificat. Art. 258 lit. a) pct. (iii) definește „societatea unui stat membru” ca fiind supusă, fără scutire, impozitului pe societăți din lista legii. Pentru România, impozitul din listă este „impozitul pe profit”. O microîntreprindere plătește impozitul din Titlul III, nu impozit pe profit. Scutirea nu se aplică automat doar pentru că firmele sunt asociate. Analizează și documentează încadrarea înainte de a nu mai reține impozitul.
Exemplu
Un SRL micro plătește în aprilie 2026 unei firme din afara UE 20.000 lei pentru o licență de marcă. Fără certificat de rezidență, reține 16%, adică 3.200 lei, și plătește nerezidentului 16.800 lei. Cei 3.200 lei se declară și se plătesc până la 25 mai 2026. Impozitul micro pe trimestrul II rămâne 1% din veniturile firmei, indiferent de redevență.
De reținut
- Plata de redevențe nu scoate firma din regimul micro și nici nu reduce impozitul de 1%.
- Pentru plăți către nerezidenți, firma micro este plătitor de venit: reține, declară și plătește impozitul până la 25 a lunii următoare.
- Cota din convenție se aplică numai cu certificatul de rezidență fiscală prezentat la data plății.
- Scutirea UE pentru redevențe se aplică numai cu atestare la data plății. La o firmă micro, verifică separat condiția privind plătitorul supus impozitului pe profit.