Micro la firmele cu activitate de leasing
O firmă implicată în leasing poate întreba dacă se poate încadra la impozitul pe veniturile microîntreprinderilor sau dacă trebuie automat la impozit pe profit. Răspunsul depinde de rolul firmei: dacă e locatar (folosește un bun în leasing) sau finanțator (acordă leasing ca activitate de bază), regulile diferă.
Temeiul legal
„(1) În sensul prezentului titlu, o microîntreprindere este o persoană juridică română care îndeplinește cumulativ următoarele condiții, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent: [...] c) a realizat venituri care nu au depășit echivalentul în lei a 100.000 euro [...] d) capitalul social al acesteia este deținut de persoane, altele decât statul și unitățile administrativ-teritoriale [...]" — Codul fiscal, art. 47 alin. (1) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
„(3) Nu intră sub incidența prezentului titlu următoarele persoane juridice române: [...] f) persoana juridică română care desfășoară activități în domeniul bancar; g) persoana juridică română care desfășoară activități în domeniul asigurărilor și reasigurărilor, al pieței de capital, precum și persoana juridică română care desfășoară activități de intermediere/distribuție în aceste domenii [...]" — Codul fiscal, art. 47 alin. (3) lit. f)-g) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Distincția esențială:
- O firmă care folosește un bun în leasing (locatar — de exemplu, un magazin care are un autoturism sau un utilaj în leasing financiar sau operațional) nu e vizată de excluderile de la art. 47 alin. (3). Ea aplică regimul micro după regulile obișnuite (plafonul de 100.000 euro, condițiile de capital, de salariat etc.), la fel ca orice altă firmă.
- O firmă a cărei activitate de bază e acordarea de leasing (locator/finanțator — de regulă o instituție financiară nebancară, IFN) trebuie verificată în raport cu excluderile de la art. 47 alin. (3): dacă activitatea se încadrează la „domeniul bancar" sau la operațiuni asimilate pieței financiare reglementate, firma nu poate aplica regimul micro, indiferent de nivelul veniturilor, și datorează impozit pe profit.
- Încadrarea exactă a unei societăți de leasing (IFN, reglementată de legislația bancară/financiară specifică) în categoria exclusă e o chestiune de calificare juridică a activității, nu doar de cod CAEN declarat — se recomandă verificarea separată cu un consultant, mai ales când firma are și alte activități pe lângă leasing.
Ce se greșește în practică
- Se presupune că orice firmă cu cuvântul „leasing" în activitate e automat exclusă de la regimul micro, deși excluderea de la art. 47 alin. (3) vizează activitatea de bază, nu simpla utilizare a unui bun în leasing.
- Se verifică doar plafonul de venituri (art. 47 alin. (1) lit. c)), fără să se verifice și excluderile de la art. 47 alin. (3), care se aplică indiferent de nivelul veniturilor.
- Se confundă locatarul (firma care plătește ratele de leasing pentru un bun folosit în activitate) cu locatorul (societatea de leasing/finanțatorul) — doar al doilea intră în discuția excluderilor de mai sus.
Ce face iConta.eu
Acest ghid tratează o condiție de eligibilitate fiscală generală, nu o funcționalitate a iConta.eu — aplicația nu verifică automat dacă o firmă se încadrează la excluderile de la art. 47 alin. (3) Cod fiscal, iar regimul fiscal aplicat (micro sau profit) se introduce manual de contabil, la înființarea firmei în aplicație. iConta.eu are, separat, un modul de note contabile pentru leasing financiar și operațional (recunoașterea bunului, ratele, valoarea reziduală), util oricărei firme locatar, indiferent de regimul ei de impozitare — dar acel modul nu decide și nu verifică eligibilitatea pentru regimul micro.