Nepotriviri hibride: când nu mai este deductibilă o plată deja dedusă într-un alt stat?

O cheltuială poate fi dedusă de două ori: o dată în statul în care se află un sediu permanent sau o entitate hibridă și încă o dată în România, la investitor. Când această dublă deducere rezultă dintr-un tratament neuniform al elementelor hibride, Codul fiscal elimină una dintre deduceri. Suma duplicată rămâne deductibilă doar în limita veniturilor cu dublă includere (Codul fiscal art. 40^6 alin. (1)).

Noțiunile cheie

Definițiile sunt la art. 40^1 pct. 11: - dublă deducere: deducerea aceleiași plăți, cheltuieli sau pierderi și în jurisdicția plătitorului, și în jurisdicția investitorului (lit. e) pct. (ii)); - entitate hibridă: o entitate tratată ca impozabilă într-un stat, ale cărei venituri sau cheltuieli sunt tratate în alt stat ca aparținând altor persoane (lit. e) pct. (x)); - venituri cu dublă includere: venituri impozitate atât în România, cât și în cealaltă jurisdicție (lit. e) pct. (vi)).

Regula privește doar relațiile dintre întreprinderi asociate, dintre sediul central și sediul permanent, dintre sediile permanente ale aceleiași entități sau acordurile structurate (lit. d)). Pentru dubla deducere, pragul de asociere este de 50%, nu de 25% (art. 40^1 pct. 4^1 lit. a)).

Cele trei reguli de la alin. (1)

• a) Contribuabilul român este investitorul. Firma românească are un sediu permanent în alt stat sau deține o entitate hibridă acolo. Ea nu primește deducere pentru suma duplicată a plății, cheltuielii sau pierderii sediului ori entității, care a fost dedusă în statul acestora.
• b) Contribuabilul român este chiar entitatea hibridă sau o entitate tratată drept sediu permanent. El nu primește deducerea în măsura în care jurisdicția investitorului o acordă pentru suma duplicată.
• c) Compensarea cu venituri cu dublă includere. Orice deducere rămâne eligibilă pentru compensare cu venituri cu dublă includere, din perioada curentă sau dintr-o perioadă ulterioară.

Exemplu

SRL-ul românesc A are o entitate E în statul Y. Statul Y tratează E ca societate impozabilă, iar legislația română, ca transparentă, deci veniturile și cheltuielile lui E sunt ale lui A.

E plătește dobânzi bancare de 300.000 lei, pe care le deduce în Y. A le include și el în calculul rezultatului fiscal din România. E are venituri de 200.000 lei, impozitate atât în Y, cât și în România, deci cu dublă includere. - Suma duplicată este 300.000 lei. - A poate compensa deducerea doar cu veniturile cu dublă includere de 200.000 lei (lit. c)). - Restul de 100.000 lei nu este deductibil în România în anul curent (lit. a)). Rămâne eligibil pentru compensare cu venituri cu dublă includere din perioadele ulterioare.

Reguli înrudite

• Pentru deducerea fără includere (plata dedusă la plătitor, dar neimpozitată la beneficiar) se aplică alin. (2). Plătitorul nu primește deducerea, iar beneficiarul include plata în venituri.
• Dacă aceeași firmă este rezidentă fiscal și în România, și în alt stat, se aplică art. 40^8.
• În interpretare se folosesc și normele OCDE privind tratamentul neuniform al elementelor hibride, acțiunea 2, raportul final 2015 (art. 40^9).

Pași practici

1. Fă lista sediilor permanente și a entităților străine în care firma are cel puțin 50%.
2. Pentru fiecare, verifică dacă statul străin și România le calificează la fel: entitate impozabilă sau transparentă.
3. Dacă o cheltuială apare în ambele baze de impozitare, calculează suma duplicată și veniturile cu dublă includere.
4. Ține evidența sumelor nededuse care pot fi compensate ulterior.

De reținut

• Dubla deducere provenită din nepotriviri hibride nu se acceptă în România pentru suma duplicată.
• Regula se aplică doar între entități asociate cel puțin 50%, sediu central și sediu permanent sau în acorduri structurate.
• Suma nedeductibilă poate fi totuși compensată cu venituri cu dublă includere, acum sau mai târziu.

Toate ghidurile · ← iConta.eu · Termeni și condiții