II la normă de venit vs SRL pe profit: cum aleg
Alegerea între o întreprindere individuală (II) impozitată la normă de venit și un SRL plătitor de impozit pe profit (sau micro) nu e doar o chestiune de cotă — cele două forme sunt reglementate de titluri diferite ale Codului fiscal, cu baze de impozitare, obligații și răspundere complet diferite.
Temeiul legal
„În cazul contribuabililor care realizează venituri din activități independente, altele decât venituri din profesii liberale definite la art. 67 alin. (2), venitul net anual se determină pe baza normelor de venit de la locul desfășurării activității." — Legea 227/2015, art. 69 alin. (1), Titlul IV (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
„Norma de venit pentru fiecare activitate desfășurată de contribuabil nu poate fi mai mică decât nivelul a 12 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată, în vigoare la data de 1 ianuarie a anului de realizare a venitului." — Legea 227/2015, art. 69 alin. (3), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 239/2025, art. XII pct. 6, aplicabil veniturilor aferente anului 2026 (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
„Cota de impozit este de 10% [...]" (Titlul IV, activități independente) vs. „Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%" (art. 17, Titlul II) / „Cota de impozit pe veniturile microîntreprinderilor este de 1%" (art. 51 alin. 1, Titlul III). — Legea 227/2015, art. 64 alin. (1); art. 17; art. 51 alin. (1) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Diferențele legale principale:
- II la normă de venit — impozitul (10%) se aplică pe o sumă fixă anuală stabilită de direcțiile generale regionale ale finanțelor publice pentru fiecare activitate (CAEN eligibil pentru normă), indiferent de venitul real obținut, cu un minim legal de 12 salarii minime brute pe țară. Dacă activitatea generează venituri mult peste normă, impozitul rămâne fix, la nivelul normei — un avantaj clar de predictibilitate atâta timp cât activitatea rămâne profitabilă peste normă.
- SRL micro — impozitul (1%) se aplică pe veniturile din orice sursă, indiferent de profit, cu obligația unei contabilități complete (nu doar registru de evidență fiscală) și cu răspundere limitată la patrimoniul societății.
- SRL profit — impozitul (16%) se aplică pe profitul impozabil real, avantajos la marje mici sau pierderi temporare, dar cu obligații contabile și declarative mai complexe.
Alegerea depinde de tipul de activitate (nu orice activitate poate fi la normă de venit — profesiile liberale sunt excluse expres de art. 69 alin. 1), de nivelul veniturilor așteptate față de normă și de considerentele de răspundere juridică (II — răspundere nelimitată cu patrimoniul personal; SRL — răspundere limitată la capitalul social).
Ce se greșește în practică
- Se compară doar cotele nominale (10% vs. 1% vs. 16%) fără a ține cont că bazele de calcul sunt complet diferite: normă fixă anuală, venituri, respectiv profit.
- Se presupune că orice activitate independentă poate fi impozitată la normă de venit — legea exclude explicit profesiile liberale (art. 67 alin. 2) și limitează normele la activitățile din nomenclatorul aprobat de Ministerul Finanțelor.
- Se ignoră diferența de răspundere juridică (patrimoniu personal la II, față de patrimoniul social la SRL) în decizia de formă de organizare, tratând-o exclusiv ca pe o problemă de optimizare fiscală.
Ce face iConta.eu
iConta.eu are un registru de evidență fiscală dedicat activităților la normă de venit, care completează doar partea de venituri (fără cheltuieli, conform art. 1 alin. 2 din normele aplicabile), spre deosebire de sistemul real, unde se înscriu și cheltuielile. Pentru SRL-uri, aplicația calculează separat baza impozitului micro (venituri din orice sursă, art. 53) și baza impozitului pe profit (rezultat fiscal real, art. 41, motorul D100). La data acestui ghid, aplicația nu are un simulator dedicat care să compare direct, pentru aceleași cifre de afaceri estimate, impozitul unei II la normă de venit față de un SRL micro sau profit — o astfel de comparație rămâne o analiză separată a contabilului.