Obligațiile fiscale în procedurile de prevenire a insolvenței (Legea 170/2026)
Până acum, un contribuabil cu acord de restructurare confirmat de instanță putea figura în același timp cu obligații fiscale restante — fiindcă regulile din Codul de procedură fiscală nu se corelau cu mecanismele de prevenire a insolvenței. Legea 170/2026 rezolvă conflictul.
Ce s-a schimbat
Legea nr. 170/2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 648 din 5 august 2026, modifică Codul de procedură fiscală pentru corelarea cu procedurile de prevenire a insolvenței reglementate de Legea nr. 85/2014.
Se stabilește cum se administrează obligațiile fiscale ale contribuabililor care beneficiază de un acord de restructurare confirmat de instanță sau de un plan de restructurare omologat.
Obligațiile care nu mai sunt considerate restante
Se introduc două categorii noi de obligații fiscale care nu sunt considerate restante:
- cele cu termene de plată stabilite prin acordul de restructurare sau prin planul de restructurare
- obligațiile fiscale care nu se sting pe perioada derulării acestor proceduri
Temeiul: art. 157 alin. (2) lit. c¹ și d¹ din Codul de procedură fiscală.
Consecința practică e importantă. Un contribuabil în restructurare nu mai apare cu restanțe pentru sumele reeșalonate prin acord — ceea ce înseamnă că poate obține certificat de atestare fiscală, poate participa la licitații și nu mai riscă executarea silită pentru acele sume.
Ordinea de stingere devine distinctă
Pentru contribuabilii aflați în procedurile de prevenire a insolvenței se introduce o ordine proprie de stingere a obligațiilor fiscale:
- obligațiile care nu fac parte din acordul sau planul de restructurare
- obligațiile incluse în restructurare
- celelalte obligații fiscale
Logica e coerentă cu scopul procedurii: sumele curente, cele care țin activitatea în funcțiune, se sting primele.
Legea nr. 170/2026 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative — publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 648 din 5 august 2026.
Art. 157 alin. (2) lit. c¹ și d¹ din Legea nr. 207/2015 — Codul de procedură fiscală: categoriile de obligații fiscale care nu sunt considerate restante.
Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență — cadrul pentru acordul de restructurare și planul de restructurare.
Restructurarea exclude eșalonarea la plată
Aici e regula cu cel mai mare impact practic, și e o interdicție.
Debitorii aflați în procedura de prevenire a insolvenței nu pot beneficia de eșalonarea la plată.
Pot depune cererea, dar ca să obțină eșalonarea trebuie să iasă din procedură înainte de emiterea deciziei fiscale. Cele două mecanisme nu se cumulează.
E o alegere care trebuie făcută devreme, nu descoperită după depunerea cererii: ori restructurare prin instanță, ori eșalonare administrativă.
Compensarea TVA
Se introduc reguli proprii privind compensarea TVA pentru contribuabilii aflați în această procedură. Regimul general nu se mai aplică automat — ceea ce înseamnă că o cerere de rambursare sau o compensare trebuie analizată separat pentru un contribuabil în restructurare.
Creanțele fiscale reduse prin restructurare
Legea reglementează și tratamentul creanțelor fiscale reduse prin restructurare. E partea care contează pentru contabilitate: o creanță fiscală ștearsă sau redusă prin plan produce efecte în evidență, iar tratamentul ei trebuie să urmeze regula fiscală, nu doar hotărârea instanței.
Ce înseamnă pentru un cabinet
Trei lucruri se schimbă în practică pentru clientul aflat în restructurare:
Certificatul de atestare fiscală nu mai arată restanțe pentru sumele din acord. Merită cerut din nou dacă a fost refuzat anterior pe acest motiv.
Plățile parțiale se distribuie după noua ordine, nu după cea generală. Un client care plătește o sumă parțială stinge întâi obligațiile din afara acordului.
Cererea de eșalonare nu se mai depune paralel cu restructurarea. E una sau alta.