Servicii electronice către persoane fizice din UE: pragul de 10.000 de euro și OSS
O firmă din România care vinde servicii electronice, de telecomunicații sau de radiodifuziune către persoane neimpozabile din alte state membre aplică, în principiu, TVA din statul consumatorului.
Excepția e pragul: sub 10.000 de euro pe an, se poate aplica în continuare TVA românească.
Pragul de 10.000 de euro
Se calculează cumulat, pentru toate statele membre, și include atât serviciile electronice, cât și vânzările intracomunitare de bunuri la distanță.
Temeiul: art. 278 alin. 5 lit. h) și art. 275 alin. 2 din Codul fiscal.
Sub prag: locul prestării rămâne în România, se aplică cota românească, iar operațiunile se declară normal în D300.
Peste prag: locul prestării devine statul consumatorului, cu cota de acolo, iar firma trebuie fie să se înregistreze în fiecare stat, fie să folosească OSS.
Depășirea produce efect de la operațiunea care depășește pragul, nu de la începutul anului următor.
Opțiunea pentru taxare la destinație
Chiar sub prag, firma poate opta pentru aplicarea TVA din statul consumatorului.
Opțiunea se exercită prin notificare la organul fiscal și e valabilă cel puțin doi ani calendaristici.
Merită când cotele din statele de destinație sunt mai mici decât cea românească de 21%.
Ce sunt serviciile electronice
Definiția e la art. 266 alin. 1 pct. 28 și în Regulamentul UE nr. 282/2011: servicii furnizate prin internet sau printr-o rețea electronică, a căror natură determină prestarea automată, cu intervenție umană minimă.
Exemple: - găzduire web, mentenanță la distanță a programelor; - furnizarea de software și actualizări; - imagini, texte, informații, baze de date; - muzică, filme, jocuri, inclusiv jocuri de noroc; - învățământ la distanță automatizat.
Nu sunt servicii electronice: bunurile comandate online, serviciile de consultanță prin e-mail, cursurile predate de un profesor prin internet, biletele la evenimente rezervate online.
Distincția e esențială — un curs online înregistrat e serviciu electronic; același curs predat în direct de un formator nu e.
Cum funcționează OSS
One Stop Shop permite declararea și plata TVA datorată în toate statele membre printr-o singură declarație, depusă în România.
Firma se înregistrează în regimul UE prin formularul specific, la ANAF.
Apoi:
- declarația specială de TVA se depune trimestrial, până la sfârșitul lunii următoare trimestrului;
- se declară, pe fiecare stat membru, baza impozabilă și TVA datorată, pe fiecare cotă aplicabilă;
- plata se face într-un cont unic, în euro, iar ANAF distribuie sumele către statele membre.
Alternativa — înregistrarea directă în fiecare stat — presupune obligații declarative separate în fiecare, cu reprezentanți fiscali și termene proprii.
Ce nu se poate deduce prin OSS
TVA aferentă achizițiilor din alte state membre nu se deduce prin declarația OSS.
Se recuperează prin procedura de rambursare din alt stat membru, cu formularul D318.
E o limitare care surprinde: OSS simplifică declararea taxei colectate, nu recuperarea celei deductibile.
Stabilirea locului consumatorului
Firma trebuie să determine unde e stabilit clientul persoană fizică, iar Regulamentul UE nr. 282/2011 cere două elemente de probă neconflictuale:
- adresa de facturare;
- adresa IP;
- coordonatele bancare, inclusiv locul contului;
- codul de țară al cartelei SIM;
- locul liniei telefonice fixe;
- alte informații comerciale relevante.
Pentru firmele mici, sub pragul de 100.000 de euro pentru anumite categorii, se acceptă un singur element de probă, în condițiile regulamentului.
Sistemul de facturare trebuie să colecteze și să păstreze aceste elemente.
Evidența obligatorie
Persoana impozabilă care folosește OSS trebuie să țină o evidență a operațiunilor suficient de detaliată pentru a permite autorităților fiscale din statele membre de consum să verifice corectitudinea declarației.
Evidența se păstrează 10 ani de la sfârșitul anului în care s-a efectuat operațiunea și se pune la dispoziție electronic, la cerere.
Ce verifică un contabil
Natura serviciului — e electronic în sensul definiției, sau e un serviciu obișnuit prestat prin mijloace electronice?
Calitatea clientului — persoană impozabilă sau neimpozabilă. Pentru B2B se aplică regula generală de la art. 278 alin. 2, cu taxare inversă.
Cumulul față de pragul de 10.000 de euro, pe an, pe toate statele.
Cotele aplicate — fiecare stat membru are cotele lui, iar unele au cote reduse pentru anumite servicii digitale.
Elementele de probă privind localizarea clientului, colectate și păstrate.
Termenul trimestrial al declarației OSS, diferit de cel al decontului obișnuit.
Temeiul legal
- Codul fiscal, art. 278 alin. 5 lit. h) — locul prestării serviciilor electronice către persoane neimpozabile;
- art. 275 alin. 2 — vânzările intracomunitare de bunuri la distanță și pragul de 10.000 de euro;
- art. 315 — regimul special OSS pentru UE;
- art. 314 — regimul non-UE;
- Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 — definiția serviciilor electronice și prezumțiile privind locul consumatorului;
- Directiva 2006/112/CE, cu modificările din pachetul e-commerce.
De reținut
Sub 10.000 de euro cumulat pe an, se aplică TVA românească și nu e nevoie de nimic special.
Peste prag, OSS e alternativa la înregistrarea în fiecare stat — o declarație trimestrială în loc de douăzeci și șapte. Dar TVA deductibilă din alte state rămâne în afara ei, recuperabilă doar prin D318.