Parcarea este deductibilă la impozitul pe profit?
Cheltuiala de parcare nu are un regim separat în Codul fiscal — se încadrează la cheltuielile de funcționare aferente vehiculelor rutiere motorizate, alături de combustibil, revizii, asigurare RCA/CASCO și reparații. Deductibilitatea ei depinde exclusiv de modul în care e folosit vehiculul pentru care se plătește parcarea.
Regula de bază — art. 25 alin. (3) lit. l) Cod fiscal
Pentru vehiculele rutiere motorizate cu masă maximă autorizată de până la 3.500 kg și maximum 9 scaune (inclusiv al șoferului), care nu sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice, cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații — inclusiv parcarea — sunt deductibile în proporție de 50%.
Când parcarea e 100% deductibilă
Limitarea de 50% nu se aplică dacă vehiculul se încadrează în una din categoriile enumerate la art. 25 alin. (3) lit. l) pct. 1-5 din Codul fiscal:
- vehicule utilizate exclusiv pentru servicii de urgență, pază și protecție, curierat;
- vehicule utilizate de agenți de vânzări și de achiziții;
- vehicule utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv taxi;
- vehicule utilizate pentru prestări de servicii cu plată, inclusiv închiriere sau instruire (școli de șoferi);
- vehicule utilizate ca mărfuri în scop comercial.
Pentru aceste categorii, întreaga cheltuială cu parcarea — ca și restul cheltuielilor de funcționare — e deductibilă integral, cu condiția documentării folosirii exclusiv în scop economic (foaie de parcurs, contract, obiect de activitate).
Documentul justificativ
Ca orice cheltuială deductibilă, parcarea are nevoie de document care să ateste realitatea și legătura cu activitatea: bon fiscal/factură emisă pe firmă, cu mențiunea numărului de înmatriculare al vehiculului dacă parcarea e la oră/zi, sau contract de abonament de parcare pe numele societății dacă e o cheltuială recurentă (loc de parcare la sediu, de exemplu).
TVA aferentă parcării — aceeași logică, alt articol
Dacă firma e plătitoare de TVA, deducerea taxei aferente parcării urmează regula separată de la art. 298 Cod fiscal — se limitează tot la 50% dreptul de deducere a TVA aferente cheltuielilor legate de vehiculele care nu sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice, cu excepțiile de la alin. (3) al articolului (vehicule de urgență/pază/curierat, agenți de vânzări/achiziții, transport de persoane cu plată inclusiv taxi, prestări de servicii cu plată/instruire școli de șoferi, vehicule închiriate sau în leasing, vehicule utilizate ca mărfuri — șase categorii, nu cinci, întrucât la TVA închirierea/leasingul e o literă distinctă, spre deosebire de art. 25 de la impozitul pe profit). Practic, situațiile de utilizare exclusiv profesională care scapă de limitarea de 50% la profit se regăsesc, în esență, și în lista de la TVA, dar enumerarea legală nu e identică literă cu literă între cele două articole.
Cazul special — administratorul/directorul cu un singur autoturism
Art. 25 alin. (3) lit. m) Cod fiscal limitează deducerea cheltuielilor de funcționare (inclusiv parcare) aferente autoturismelor folosite de persoanele cu funcții de conducere și administrare la un singur autoturism per persoană cu astfel de atribuții — restul rămân integral nedeductibile, indiferent de cota de 50%.
Parcarea închiriată ca spațiu, nu ca serviciu ocazional
Dacă firma închiriază un loc de parcare pe termen lung (garaj, abonament lunar la un parking), operațiunea de închiriere de spații pentru parcarea autovehiculelor este, la furnizor, o excepție de la scutirea de TVA pentru închirieri de imobile — deci factura vine cu TVA colectată, iar deducerea ei la beneficiar urmează tot limitarea de 50% dacă vehiculul căruia îi este destinat locul nu e utilizat exclusiv economic.