Pierderea unui sediu permanent din afara UE: din ce venituri se poate recupera și în câți ani?
O firmă românească poate avea un sediu permanent într-un stat din afara UE, de exemplu un birou sau un șantier. Dacă acel stat nu este nici membru AELS, pierderea sediului nu reduce profitul din România. Aceeași regulă se aplică și unui sediu dintr-un stat cu care România nu are convenție de evitare a dublei impuneri. Ea se recuperează doar din veniturile aceluiași sediu permanent, în următorii 5 ani fiscali consecutivi (Codul fiscal art. 40).
Textul legal
Codul fiscal art. 40: „Orice pierdere realizată printr-un sediu permanent situat într-un stat care nu este stat membru al Uniunii Europene, al Asociației Europene a Liberului Schimb sau situat într-un stat cu care România nu are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri este deductibilă doar din veniturile obținute de sediul permanent respectiv. În acest caz, pierderile realizate printr-un sediu permanent se deduc numai din aceste venituri, separat, pe fiecare sursă de venit. Pierderile neacoperite se reportează și se recuperează în următorii 5 ani fiscali consecutivi.”
HG 1/2016 (normele Codului fiscal), pct. 40, precizează că „prin sursă de venit se înțelege țara în care este situat sediul permanent”. Recuperarea se face după normele de aplicare a art. 31, în următorii 5 ani fiscali consecutivi.
Ce înseamnă practic
- Pierderea sediului permanent nu se scade din profitul impozabil obținut în România.
- Se recuperează numai din profiturile ulterioare ale aceluiași sediu permanent sau, dacă firma are mai multe sedii în aceeași țară, din veniturile obținute în acea țară.
- Pierderile din țări diferite nu se compensează între ele.
- Ce nu se recuperează în 5 ani fiscali se pierde.
Rezultatul fiscal se calculează la nivelul întregii societăți. Pentru creditul fiscal aferent sediului permanent, firma calculează separat profitul impozabil și impozitul sediului după regulile românești (HG 1/2016, pct. 39 alin. (3)). Tot acest calcul separat arată pierderea sau profitul fiecărei surse. Veniturile și cheltuielile sediului, înregistrate în valută, se convertesc la cursul mediu anual comunicat de BNR (pct. 39 alin. (2)).
Exemplu
O firmă românească are un sediu permanent în statul X, din afara UE și AELS. - 2026: activitatea din România are profit impozabil de 600.000 lei, iar sediul din X are pierdere de 150.000 lei. Profitul impozabil din România rămâne 600.000 lei. Pierderea de 150.000 lei se reportează, dar doar pentru sediul din X. - 2027: sediul din X are profit de 90.000 lei. Din el se recuperează 90.000 lei din pierderea din 2026 și rămân 60.000 lei de recuperat. - Cei 60.000 lei se pot recupera din profiturile sediului din X până în 2031 inclusiv, adică în 5 ani fiscali consecutivi după 2026.
Separat de art. 40, verifică și convenția de evitare a dublei impuneri cu statul X, dacă există. Dacă ea prevede metoda scutirii pentru profiturile sediului permanent, acestea sunt scutite de impozit pe profit în România (art. 39 alin. (7)). Dacă prevede metoda creditului, impozitul plătit în X se scade din impozitul românesc, în limitele art. 39 alin. (6).
Sediul permanent tratat ca societate străină controlată
Dacă sediul permanent se califică drept societate străină controlată, pierderile lui urmează tot regimul de la art. 40 (Codul fiscal art. 40^5 alin. (8)).
Pași practici
- Verifică statutul statului: membru UE sau AELS și existența unei convenții de evitare a dublei impuneri cu România.
- Ține în registrul de evidență fiscală o evidență separată a pierderilor pe fiecare țară.
- Nu include pierderea sediului în pierderea fiscală generală a firmei din D101.
De reținut
- Art. 40 se aplică sediilor din state care nu sunt membre UE sau AELS, precum și celor din state fără convenție cu România.
- Pierderea se recuperează numai din veniturile aceluiași sediu permanent, separat pe fiecare țară.
- Termenul de recuperare este de 5 ani fiscali consecutivi.