Plata pentru folosirea algoritmilor sau schemelor logice ale unui software străin este redevență?
Da. Dacă firma română plătește unei firme străine pentru dreptul de a folosi ideile sau principiile pe care se bazează un software, de exemplu schemele logice, algoritmii sau un limbaj de programare, suma este redevență. În acest caz nu cumperi un program ca să-l rulezi. Plătești pentru acces la un element de proprietate intelectuală pe care îl vei folosi, de regulă, ca să dezvolți ceva propriu.
Diferența față de licența obișnuită contează. Plata pentru un software destinat exclusiv utilizării lui, inclusiv instalare, personalizare sau actualizare, nu este redevență. Plata pentru algoritm sau pentru schema logică este.
Temeiul legal
„(7) Suma care trebuie plătită pentru folosirea sau dreptul de a folosi ideile sau principiile cu privire la un software, cum ar fi schemele logice, algoritmii sau limbajele de programare, este o redevență." — HG 1/2016 (Normele metodologice ale Codului fiscal), Titlul VI, pct. 2 alin. (7) (sursă: anaf_surse/hg_1_2016_norme_cod_fiscal.txt)
„orice brevet, invenție, inovație, licență, marcă de comerț sau de fabrică, franciză, proiect, desen, model, plan, schiță, formulă secretă sau procedeu de fabricație ori software;" — Legea 227/2015 (Codul fiscal), art. 7 pct. 36 alin. (1) lit. c) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
„plățile pentru achizițiile de software destinate exclusiv operării respectivului software, inclusiv pentru instalarea, implementarea, stocarea, personalizarea sau actualizarea acestuia;" — Legea 227/2015 (Codul fiscal), art. 7 pct. 36 alin. (2) lit. b) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Cum separi cazurile:
- Redevență: dreptul de a folosi algoritmii, schemele logice, specificațiile sau limbajul de programare, de exemplu ca să le integrezi în propriul produs. Tot redevență este transferul de drepturi de a reproduce, distribui sau modifica un software (normele, pct. 2 alin. (4)).
- Nu e redevență: achiziția unui software exclusiv pentru utilizare, inclusiv instalarea, personalizarea și actualizarea (art. 7 pct. 36 alin. (2) lit. b)). Tot aici intră achiziția integrală a dreptului de autor asupra unui software sau dreptul limitat de a-l copia doar pentru folosire ori pentru vânzare în cadrul unui contract de distribuție (lit. c)).
- Consecința fiscală pentru redevență: redevența plătită de un rezident e venit impozabil al nerezidentului (art. 223 alin. (1) lit. d)). Cota generală este 16% (art. 224 alin. (4) lit. d)), iar cu certificat de rezidență fiscală se poate aplica cota din convenție.
- Contract mixt: dacă aceeași plată acoperă și licența de utilizare, și accesul la algoritm, suma se împarte pe porțiuni (normele, pct. 2 alin. (12)).
SC Exemplu SRL dezvoltă o aplicație de logistică și plătește unei firme străine 60.000 lei pentru dreptul de a folosi algoritmul ei de optimizare a rutelor în propriul cod. Suma e redevență. Fără certificat de rezidență, impozitul este 16% × 60.000 = 9.600 lei.
Dacă aceeași firmă ar fi cumpărat doar licențe de utilizare pentru programul finit, rulat intern pe calculatoarele ei, plata nu ar fi fost redevență.
Ce se greșește în practică
- Orice plată pentru „software" e tratată la fel. Unele sunt excluse din redevențe (utilizare), altele sunt redevențe (algoritmi, drept de modificare sau de reproducere).
- Pentru licențele de utilizare se reține impozit pe redevențe, deși Codul fiscal le exclude expres.
- Accesul la algoritmi sau la specificații este prezentat drept „servicii de dezvoltare", fără analiza drepturilor transferate efectiv.
- Cota din convenție e aplicată fără certificat de rezidență fiscală prezentat la plată.
Ce face iConta.eu
iConta.eu generează D207, declarația informativă privind impozitul reținut la sursă pentru nerezidenți. Declarația cuprinde tipul de venit din nomenclator, baza și impozitul reținut pentru fiecare beneficiar. Aplicația nu citește contractele de software și nu stabilește ce drepturi se transferă. Încadrarea plății rămâne decizia contabilului.