Cine plătește datoriile fiscale ale firmei absorbite sau divizate după fuziune?
Le plătește societatea care preia patrimoniul. Codul de procedură fiscală art. 23 alin. (1) lit. b) prevede că, dacă debitorul nu și-a îndeplinit obligația fiscală, devine debitor „cel care preia, în tot sau în parte, drepturile și obligațiile debitorului supus divizării, fuziunii ori transformării, după caz”. Alin. (2) adaugă că noul debitor se substituie vechiului debitor, în condițiile legii care reglementează încetarea persoanei juridice.
De ce trec datoriile: regula din dreptul societăților
Legea 31/1990, art. 250 alin. (1), stabilește consecințele fuziunii și divizării. Toate activele și pasivele societății absorbite sau divizate se transferă către societatea absorbantă, respectiv către fiecare societate beneficiară, „în conformitate cu regulile de repartizare stabilite în proiectul de fuziune/divizare” (lit. a)). Societatea absorbită sau divizată încetează să existe (lit. c)). Datoriile fiscale sunt pasive, deci urmează aceeași cale.
Codul de procedură fiscală art. 27 alin. (1) confirmă că drepturile și obligațiile din raportul juridic fiscal trec asupra succesorilor debitorului, cu aplicarea art. 23.
Fuziune prin absorbție vs. divizare
- Fuziune prin absorbție: societatea absorbantă preia toate datoriile fiscale ale absorbitei.
- Divizare: fiecare societate beneficiară preia datoriile care îi sunt repartizate prin proiectul de divizare. Art. 23 alin. (1) lit. b) vorbește expres de preluare „în tot sau în parte”.
- Desprindere (divizare parțială): societatea care transferă o parte din patrimoniu continuă să existe (Legea 31/1990, art. 250^1), iar beneficiarul preia pasivele din partea transferată, conform proiectului.
Cum se formalizează preluarea
Preluarea obligației fiscale se face „prin comunicarea unei decizii către persoanele care devin debitori” (Codul de procedură fiscală art. 23 alin. (4)). Decizia este act administrativ fiscal și poate fi contestată în 45 de zile de la comunicare (art. 270 alin. (1)). Merită contestată, de exemplu, dacă sumele nu corespund repartizării din proiectul de divizare.
Momentul de la care fuziunea produce efecte este cel din Legea 31/1990, art. 249. La constituirea unei societăți noi, efectele se produc de la înmatricularea acesteia. În celelalte cazuri, de la înregistrarea hotărârii ultimei adunări generale care a aprobat operațiunea, dacă părțile nu au stabilit altă dată în limitele legii.
Exemplu
Beta SRL datorează 18.000 lei TVA și 4.000 lei impozit pe profit, neplătite. Alfa SRL absoarbe Beta. - După data efectivă a fuziunii, Beta încetează să existe. - Organul fiscal emite pe numele Alfa decizia de preluare a celor 22.000 lei, plus accesoriile. - Alfa plătește sau contestă decizia în 45 de zile de la comunicare.
Dacă Beta ar fi fost divizată între Alfa și Gama, iar proiectul ar fi atribuit Gamei 70% din pasive, fiecare ar prelua partea sa conform repartizării.
Pași practici
- Înainte de fuziune, obține situația obligațiilor fiscale ale fiecărei societăți participante.
- În proiectul de divizare, repartizează explicit pasivele fiscale între beneficiari.
- După data efectivă, preia datoriile în contabilitatea societății absorbante sau beneficiare.
- Verifică decizia de preluare primită de la ANAF față de proiect. Dacă nu corespunde, contestă în 45 de zile.
- Dacă absorbanta are eșalonare la plată, verifică separat condițiile de menținere a eșalonării la fuziune.
De reținut
- Datoriile fiscale ale firmei absorbite sau divizate trec la cel care preia patrimoniul (Codul de procedură fiscală art. 23 alin. (1) lit. b)).
- Noul debitor se substituie vechiului debitor (art. 23 alin. (2)).
- La divizare, fiecare beneficiar răspunde pentru partea repartizată prin proiect (Legea 31/1990, art. 250).
- Preluarea se face prin decizie comunicată, care poate fi contestată (art. 23 alin. (4)).