Provizionul pentru dezafectare inclus în costul unei imobilizări: cum se înregistrează
Dacă firma are obligația să demonteze un activ și să readucă amplasamentul la starea inițială, costul estimat al acestor lucrări nu se înregistrează ca cheltuială. El intră în costul imobilizării, iar în paralel se recunoaște un provizion. Regula este la OMFP 1802/2014, pct. 232: provizioanele pentru dezafectare, restaurare sau de natură similară „sunt recunoscute ca parte a costului unui element de imobilizări corporale”.
Când există obligația
Pct. 233 alin. (1): provizionul se constituie atunci când există obligația de a demola, înlătura și restaura elemente de imobilizări corporale. Alin. (2) precizează că obligația poate apărea fie la dobândirea imobilizării, fie ca urmare a utilizării ei o anumită perioadă.
Exemple tipice: o stație de distribuție montată pe un teren închiriat, cu obligația contractuală de a elibera terenul; un utilaj ancorat într-o hală închiriată, care trebuie demontat la final. Obligația trebuie să fie reală: contract, autorizație sau lege. O simplă intenție nu este suficientă.
Înregistrarea inițială
Funcțiunea contului 151 „Provizioane” prevede creditarea lui cu „costurile estimate inițial cu demontarea și mutarea imobilizării corporale, precum și cele cu restaurarea amplasamentului”, în corespondență cu conturile 212, 213, 215, 216.
Exemplu: un echipament tehnologic costă 400.000 lei. Contractul obligă la demontare și refacerea pardoselii după 8 ani, cu un cost estimat, la valoare actualizată, de 30.000 lei.
2131 = 404— 400.000 lei, achiziția;2131 = 1513— 30.000 lei, costul estimat al dezafectării.
Valoarea amortizabilă devine 430.000 lei. La amortizare liniară pe 8 ani, cheltuiala anuală este de 53.750 lei.
Dacă efectul valorii-timp a banilor este semnificativ, provizionul se evaluează la valoarea actualizată. Actualizarea anuală se înregistrează ca cheltuială financiară: 6861 = 1513 (pct. 387 alin. (3) și (4)).
Modificarea estimării
Pct. 234 trimite la pct. 235 sau 236, după modelul de evaluare al activului.
Model bazat pe cost (pct. 235): - majorarea datoriei se adaugă la costul activului, iar diminuarea se scade din cost; - suma scăzută nu poate depăși valoarea contabilă a activului; excedentul merge imediat în profit sau pierdere; - dacă activul crește, se analizează dacă este supraevaluat și dacă trebuie recunoscută o pierdere din depreciere; - amortizarea se recalculează pe durata rămasă (alin. (2)).
Model al reevaluării (pct. 236): scăderea datoriei majorează rezerva din reevaluare, iar creșterea ei se recunoaște în contul de profit și pierdere, cu excepția părții care reduce soldul creditor al rezervei din reevaluare pentru acel activ.
Continuare la exemplu: după 3 ani, estimarea crește cu 6.000 lei. Se înregistrează 2131 = 1513 — 6.000 lei. Valoarea rămasă de amortizat se împarte pe cei 5 ani rămași.
Pași practici
- Identifică în contracte și autorizații obligațiile de demontare și restaurare.
- Obține o estimare documentată a costului și a momentului în care va fi suportat.
- Include estimarea în costul activului la recunoaștere.
- Revizuiește provizionul la fiecare bilanț (pct. 388 alin. (1)) și aplică pct. 235 sau 236.
- Tratamentul fiscal se analizează separat, potrivit Codului fiscal (pct. 388 alin. (3)).
De reținut
- Costul de dezafectare intră în costul imobilizării, nu în cheltuieli (pct. 232).
- Provizionul se înregistrează în 1513, cu corespondență în contul imobilizării.
- Modificările estimării ajustează costul activului sau rezerva din reevaluare (pct. 235-236).
- Amortizarea se recalculează după fiecare ajustare.