Redevența plătită francizorului: TVA și deductibilitate
Plata periodică pe care un francizat o face către francizor pentru dreptul de a folosi marca, know-how-ul și modelul de afaceri al acestuia se încadrează, din punct de vedere fiscal, în categoria redevențelor — cu regulile specifice de TVA și de impozit care decurg din această calificare.
Temeiul legal
„36. redevență: (1) Se consideră redevență plățile de orice natură primite pentru folosirea ori dreptul de folosință al oricăruia dintre următoarele: [...] c) orice brevet, invenție, inovație, licență, marcă de comerț sau de fabrică, franciză, proiect, desen, model, plan, schiță, formulă secretă sau procedeu de fabricație ori software; [...] e) orice know-how;" — Legea nr. 227/2015 (Codul fiscal), art. 7 pct. 36 alin. (1) lit. c) și e) — Definiții (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Legea include explicit franciza printre drepturile a căror utilizare, contra plată, generează o redevență — deci suma plătită periodic francizorului pentru dreptul de a folosi marca și modelul de franciză se califică drept redevență, nu ca o simplă prestare de servicii generică.
Pentru TVA, dacă francizorul este stabilit în alt stat (situație frecventă la francizele internaționale), se aplică regula generală a locului prestării serviciilor între persoane impozabile:
„Locul de prestare a serviciilor către o persoană impozabilă care acționează ca atare este locul unde respectiva persoană care primește serviciile își are stabilit sediul activității sale economice." — Legea nr. 227/2015 (Codul fiscal), art. 278 alin. (2) „Locul prestării de servicii" (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Ce rezultă pentru un francizat din România care plătește redevență unui francizor din altă țară:
- Locul prestării serviciului (dreptul de utilizare a francizei) este România, unde francizatul are sediul activității economice — deci francizatul datorează TVA prin taxare inversă (autolichidare), dacă francizorul e stabilit în afara României.
- Redevența este, în principiu, o cheltuială deductibilă la calculul impozitului pe profit, dacă este efectuată în scopul desfășurării activității economice și respectă regulile generale de deducere (documentare, prețuri de transfer, dacă francizorul e persoană afiliată).
- Dacă francizorul este nerezident, plata redevenței poate intra și sub incidența regulilor de impozitare a veniturilor obținute din România de nerezidenți (impozit prin reținere la sursă), cu excepțiile aplicabile în relația dintre state membre UE, potrivit convențiilor de evitare a dublei impuneri.
Ce se greșește în practică
- Se tratează redevența de franciză ca o simplă factură de „servicii de consultanță" sau „taxă de aderare", fără a-i recunoaște natura de redevență și implicațiile fiscale specifice (taxare inversă la TVA, posibilă reținere la sursă).
- Se omite aplicarea taxării inverse pentru redevența plătită unui francizor nerezident, tratând-o ca operațiune scutită sau ca fiind în afara sferei TVA din România.
- Se ignoră faptul că, dacă francizorul este o persoană afiliată francizatului, redevența intră sub incidența regulilor de preț de transfer — deductibilitatea poate fi contestată dacă nivelul redevenței nu respectă principiul valorii de piață.
Ce face iConta.eu
Pentru acest subiect nu am identificat în cod niciun modul specific redevențelor de franciză — nu există, în modulele verificate, o cale dedicată de calcul al TVA prin taxare inversă pentru redevențe sau de gestionare a reținerii la sursă pentru plăți către francizori nerezidenți. Aplicația tratează astfel de facturi prin fluxurile generale de facturare/TVA, iar încadrarea corectă a redevenței (calificare, taxare inversă, eventuală reținere la sursă) rămâne o verificare manuală a contabilului.