Regimul de TVA pentru serviciile financiare intracomunitare
Când o firmă din România prestează servicii financiar-bancare (acordare sau negociere de credite, operațiuni cu conturi și plăți, schimb valutar, tranzacții cu titluri) către o firmă din alt stat membru, factura se emite fără TVA românesc, operațiunea nu se trece în declarația recapitulativă, iar TVA-ul plătit pe achizițiile folosite pentru aceste servicii, de regulă, nu se poate deduce. Invers, dacă firma română cumpără astfel de servicii din UE, locul prestării e în România, dar serviciul e scutit, deci nu apare TVA de plată.
Unde are loc prestarea
Regula generală pentru relațiile între firme este Codul fiscal art. 278 alin. (2): locul prestării este locul unde beneficiarul „își are stabilit sediul activității sale economice”. Serviciile financiare nu fac parte din excepțiile de la alin. (4), așa că:
- prestator din România, client firmă din Germania → locul prestării e în Germania, în afara sferei TVA românești;
- prestator din alt stat membru, client firmă din România → locul prestării e în România.
Scutirea: ce servicii intră
Codul fiscal art. 292 alin. (2) lit. a) scutește de TVA, printre altele, „acordarea și negocierea de credite, precum și administrarea creditelor de către persoana care le acordă” (pct. 1), operațiunile cu garanții de credit (pct. 2), tranzacțiile privind conturile de depozit sau curente, plățile și viramentele, „exceptând recuperarea creanțelor” (pct. 3), tranzacțiile cu valută (pct. 4), cele cu acțiuni, părți sociale și alte instrumente financiare (pct. 5) și administrarea de fonduri speciale de investiții (pct. 6). Atenție: recuperarea creanțelor nu e scutită.
Pe achiziție, firma română care primește din UE un astfel de serviciu nu calculează TVA: deși locul este în România, operațiunea e scutită. Mecanismul de taxare inversă din art. 307 alin. (2) privește doar taxa „dacă aceasta este datorată” (art. 307 alin. (1)).
Declarația recapitulativă D390
Codul fiscal art. 325 alin. (1) lit. c) cere raportarea serviciilor prestate către firme din UE „altele decât cele scutite de TVA în statul membru în care acestea sunt impozabile”. Un serviciu financiar scutit și în statul clientului nu se trece în D390.
Dreptul de deducere – punctul sensibil
- Codul fiscal art. 297 alin. (4) lit. b) permite deducerea pentru operațiuni cu locul în străinătate doar „dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operațiuni ar fi fost realizate în România”. Serviciile de la art. 292 sunt scutite fără drept de deducere, deci pentru clienții din UE nu se deduce TVA-ul pe achizițiile aferente.
- Art. 297 alin. (4) lit. d) face excepția: se deduce TVA pentru serviciile de la art. 292 alin. (2) lit. a) pct. 1-5 și lit. b) dacă clientul „este stabilit în afara Uniunii Europene”.
Exemplu
O firmă din România negociază un credit pentru un client din Austria (onorariu 8.000 euro) și unul din Elveția (5.000 euro). Pentru achiziții comune a plătit 1.900 lei TVA. Factura către Austria: fără TVA românesc, fără raportare în D390, iar TVA-ul aferent nu se deduce. Factura către Elveția: tot fără TVA, dar TVA-ul aferent se poate deduce. Achizițiile comune se repartizează între cele două operațiuni, iar partea care corespunde clientului elvețian se deduce.
Pași pentru contabil
- Încadrează serviciul exact la un punct din art. 292 alin. (2) lit. a); dacă e recuperare de creanțe, regimul e altul.
- Verifică dacă clientul e persoană impozabilă stabilită în UE sau în afara UE.
- Ține evidență separată a achizițiilor pe tip de operațiune.
De reținut
- Locul prestării e la client (Codul fiscal art. 278 alin. (2)), iar serviciul e scutit (art. 292 alin. (2) lit. a)).
- Serviciile scutite în statul clientului nu intră în D390 (art. 325 alin. (1) lit. c)).
- Deducerea TVA pe achiziții se acordă doar pentru clienții din afara UE (art. 297 alin. (4) lit. d)), nu și pentru cei din UE (lit. b)).